Medici

Interviu cu Dr. Armand Iliescu, Medic primar urolog la Policlinica Șerban Vodă (Policlinica 3)

Dr. Armand Iliescu  este Medic primar urolog, cu o experiență vastă în domeniul chirurgiei urologice minim invazive, specializat în tehnici endourologice și metode avansate de imagistică urologică la Policlinica Șerban Vodă

1. Ce rol joacă testosteronul în sănătatea bărbatului după 40 de ani, dincolo de funcția sexuală? Cum influențează masa musculară, densitatea osoasă, metabolismul, energia și starea psihică?

Testosteronul este un hormon esențial pentru sănătatea masculină, cu efecte care depășesc cu mult sfera sexualității. El contribuie la menținerea masei musculare, a densității osoase, la distribuția țesutului adipos și la producerea globulelor roșii. Are, de asemenea, un rol în reglarea metabolismului și influențează anumite componente ale stării psihice și ale vitalității.

După 40 de ani, nivelul testosteronului poate începe să scadă progresiv, însă acest proces nu este uniform și nu afectează toți bărbații în aceeași măsură. Există bărbați de 60–70 de ani cu valori hormonale normale și bărbați mult mai tineri care dezvoltă un deficit de testosteron.

Atunci când acest deficit este real și semnificativ clinic, pot apărea reducerea masei și forței musculare, acumularea țesutului adipos, scăderea densității osoase, reducerea libidoului și, uneori, oboseală sau modificări ale dispoziției.

Este însă foarte important să înțelegem că nu orice stare de oboseală, lipsă de energie sau creștere în greutate este consecința unui testosteron scăzut. Aceste simptome pot avea numeroase alte cauze, de la tulburările de somn și sedentarism până la afecțiuni metabolice sau psihologice.

De aceea, interpretarea nivelului testosteronului trebuie făcută întotdeauna în contextul stării generale de sănătate.

2. Vi se adresează bărbații de peste 40 de ani pentru prevenție sau vin doar când au semne și simptome ale unor afecțiuni?

Din păcate, în practica medicală întâlnim încă mai frecvent bărbați care solicită un consult pentru o problemă deja apărută decât pentru o evaluare preventivă.

Cel mai adesea, prezentarea la urolog este determinată de simptome urinare, tulburări de erecție, scăderea libidoului sau alte manifestări care afectează calitatea vieții.

Există însă și o categorie de pacienți care înțeleg importanța prevenției și solicită evaluări înainte de apariția simptomelor. Este un comportament pe care ar trebui să îl încurajăm.

Un aspect important este că unele afecțiuni urologice, inclusiv cancerul de prostată în stadiile sale precoce, pot evolua fără simptome.

Totuși, prevenția nu înseamnă efectuarea unui număr cât mai mare de analize, ci alegerea investigațiilor potrivite fiecărui pacient, în funcție de vârstă, antecedente familiale și factorii individuali de risc.

3. Ce considerați că ar trebui făcut practic pentru a crește gradul de conștientizare în rândul bărbaților cu privire la importanța prevenției, controalelor medicale periodice și adoptării unui stil de viață sănătos?

Cred că primul pas este să schimbăm modul în care comunicăm despre sănătatea masculină.

Bărbații trebuie să înțeleagă că un control medical nu este un semn de slăbiciune și nici nu trebuie privit exclusiv ca o reacție la apariția unei boli.

Practic, aș vedea utile trei direcții.

În primul rând, educația medicală, prin informații clare, accesibile și bazate pe dovezi științifice. Sunt necesare explicații despre simptomele care trebuie să determine prezentarea la medic, despre factorii de risc și despre posibilitățile reale de prevenție.

În al doilea rând, integrarea evaluărilor preventive în relația obișnuită cu medicul de familie. Monitorizarea tensiunii arteriale, a greutății, a profilului lipidic și a glicemiei, alături de evaluarea riscului cardiovascular, poate identifica probleme importante înainte ca acestea să producă manifestări clinice.

În al treilea rând, promovarea unor schimbări realiste ale stilului de viață: activitate fizică regulată, controlul greutății, somn suficient, alimentație echilibrată și renunțarea la fumat.

În ceea ce privește sănătatea urologică, evaluarea prostatei și testarea PSA trebuie individualizate. În general, discuția despre depistarea precoce a cancerului de prostată este recomandată începând cu 50 de ani, sau mai devreme la bărbații cu factori de risc.

Prevenția eficientă nu înseamnă să căutăm orice boală la orice pacient, ci să identificăm din timp riscurile care contează.

4. Ce investigații recomandați unui bărbat de peste 40 de ani care prezintă scăderea libidoului, oboseală persistentă și diminuarea performanței fizice?

În primul rând, este necesară o evaluare clinică atentă. Trebuie discutate debutul și evoluția simptomelor, calitatea somnului, nivelul activității fizice, eventualele modificări ale greutății și tratamentele medicamentoase administrate.

Din punct de vedere hormonal, investigația inițială este dozarea testosteronului total, dimineața, preferabil între orele 7 și 10, în condiții de repaus alimentar.

Dacă valoarea este scăzută, determinarea trebuie repetată într-o altă zi. Diagnosticul de hipogonadism nu se stabilește pe baza unei singure analize.

În funcție de rezultat, pot fi necesare dozarea LH și FSH, pentru diferențierea hipogonadismului primar de cel secundar, precum și determinarea SHBG și calcularea testosteronului liber. Prolactina poate fi utilă în anumite situații clinice.

În paralel, recomand evaluarea glicemiei sau a hemoglobinei glicozilate, a profilului lipidic, hemoleucogramei și, atunci când există indicație clinică, a funcției tiroidiene.

Nu trebuie ignorate nici tulburările de somn, în special apneea obstructivă, depresia sau bolile cardiovasculare, care pot produce manifestări similare.

Scopul nu este doar identificarea unei valori hormonale scăzute, ci stabilirea cauzei simptomelor și alegerea tratamentului adecvat.

5. Ar trebui testarea testosteronului să facă parte din evaluarea medicală periodică a tuturor bărbaților după 40–45 de ani sau doar a celor care prezintă simptome și factori de risc?

În prezent, ghidurile medicale nu recomandă dozarea sistematică a testosteronului la toți bărbații asimptomatici după o anumită vârstă.

Recomandarea este ca investigația să fie efectuată în special la bărbații care prezintă simptome sugestive pentru deficitul de testosteron.

Dintre acestea, cele mai relevante sunt scăderea libidoului, reducerea erecțiilor spontane și disfuncția erectilă. Alte manifestări, precum oboseala sau scăderea performanței fizice, sunt mai puțin specifice.

Obezitatea, diabetul zaharat de tip 2, anumite boli cronice sau utilizarea unor medicamente pot crește probabilitatea existenței unui deficit hormonal și justifică o atenție suplimentară.

Trebuie însă evitată tendința de a interpreta orice valoare situată la limita inferioară a normalului drept o boală care necesită tratament.

Nu tratăm o analiză de laborator, ci un pacient care prezintă un tablou clinic compatibil cu un deficit hormonal confirmat.

6. În cât timp poate observa un pacient îmbunătățiri după inițierea tratamentului cu testosteron și ce așteptări sunt realiste?

Răspunsul la tratamentul de substituție cu testosteron variază în funcție de severitatea deficitului hormonal, de simptomele inițiale și de bolile asociate.

La pacienții cu hipogonadism confirmat, îmbunătățirea libidoului poate deveni evidentă în primele 3–6 săptămâni.

Modificările legate de masa musculară și compoziția corporală necesită, de regulă, câteva luni. Efectele asupra densității osoase apar mai lent, în intervale de ordinul lunilor sau anilor.

În ceea ce privește funcția erectilă, rezultatele sunt mai variabile. Disfuncția erectilă poate avea cauze vasculare, neurologice, metabolice sau psihologice, astfel încât administrarea testosteronului nu reprezintă o soluție universală.

Este important să explicăm pacienților că terapia de substituție nu este un tratament de întinerire și nu garantează creșterea energiei, a performanței fizice sau a stării de bine.

Obiectivul este corectarea unui deficit hormonal documentat și ameliorarea simptomelor asociate acestuia.

De asemenea, tratamentul necesită monitorizare medicală periodică, inclusiv evaluarea hematocritului, a nivelului testosteronului și a sănătății prostatei.

7. Ce legătură există între deficitul de testosteron, sindromul metabolic, diabetul de tip 2 și riscul cardiovascular? Poate terapia cu testosteron să îmbunătățească unii parametri metabolici și care sunt limitele dovezilor?

Relația dintre testosteron și sănătatea metabolică este complexă și, în multe situații, bidirecțională.

Bărbații cu obezitate, în special cu acumulare de grăsime abdominală, prezintă mai frecvent valori scăzute ale testosteronului. La rândul său, un deficit hormonal real poate contribui la modificări ale compoziției corporale și la creșterea masei adipoase.

Există asocieri între nivelurile scăzute ale testosteronului, rezistența la insulină, diabetul zaharat de tip 2 și sindromul metabolic. Totuși, asocierea nu înseamnă automat o relație directă de cauzalitate.

La pacienții cu hipogonadism confirmat, terapia de substituție poate produce unele modificări favorabile ale compoziției corporale și ale sensibilității la insulină. Dovezile privind efectele asupra glicemiei, lipidelor și riscului cardiovascular sunt însă mai puțin concludente.

Un studiu clinic important, TRAVERSE, a arătat că terapia cu testosteron, administrată bărbaților cu hipogonadism și risc cardiovascular crescut, nu a determinat o creștere semnificativă a evenimentelor cardiovasculare majore comparativ cu placebo, pe durata urmăririi. Au fost însă observate unele semnale de siguranță, inclusiv o incidență mai mare a emboliei pulmonare și fibrilației atriale.

În plus, analizele acestui studiu nu au demonstrat că tratamentul cu testosteron previne progresia prediabetului către diabet sau îmbunătățește semnificativ controlul glicemic.

Prin urmare, testosteronul nu trebuie prescris pentru prevenirea diabetului sau a bolilor cardiovasculare.

Pentru reducerea riscului metabolic, măsurile cu beneficii demonstrate rămân controlul greutății, activitatea fizică, alimentația adecvată și tratamentul corect al factorilor de risc cardiovascular.

8. Care sunt cele mai frecvente mituri despre sănătatea masculină după 40 de ani?

Un prim mit este acela că toți bărbații dezvoltă, după o anumită vârstă, o formă de „andropauză”, similară menopauzei feminine.

În realitate, la bărbați nu există o oprire bruscă și universală a funcției hormonale. Nivelul testosteronului poate scădea odată cu vârsta, dar hipogonadismul reprezintă o condiție medicală care trebuie diagnosticată, nu o consecință inevitabilă a îmbătrânirii.

Un alt mit este că administrarea testosteronului îmbunătățește automat performanța sexuală, energia și masa musculară la orice bărbat. Beneficiile terapiei sunt dependente de existența unui deficit hormonal real, iar tratamentul poate avea și efecte adverse.

Există și convingerea că problemele de erecție sunt întotdeauna cauzate de un testosteron scăzut. În realitate, cauzele vasculare și metabolice sunt foarte importante, iar disfuncția erectilă poate reprezenta uneori un semnal precoce al unei boli cardiovasculare.

Un mit deosebit de periculos este că testosteronul administrat din exterior îmbunătățește fertilitatea masculină. În realitate, acesta inhiba producția de spermatozoizi și poate determina chiar azoospermie.

În sfârșit, trebuie combătută ideea că, după 40–50 de ani, scăderea performanței fizice sau apariția disfuncțiilor sexuale trebuie acceptate fără investigații, ca manifestări inevitabile ale vârstei.

Multe dintre aceste probleme pot fi evaluate și tratate eficient.

9. Dacă ați putea transmite un singur mesaj bărbaților de peste 40 de ani despre îmbătrânirea sănătoasă, care ar fi acesta?

Le-aș spune să nu confunde înaintarea în vârstă cu pierderea inevitabilă a sănătății.

După 40 de ani, alegerile pe care le facem zilnic devin din ce în ce mai importante pentru calitatea vieții din următoarele decenii.

Activitatea fizică, menținerea unei greutăți sănătoase, somnul, alimentația și controalele medicale adaptate riscului individual pot avea un impact mult mai mare decât orice supliment sau tratament hormonal administrat fără indicație.

Scopul nu este să avem la 60 de ani analizele unui bărbat de 20 de ani, ci să ne păstrăm sănătatea, independența și calitatea vieții cât mai mult timp.

10. Alte subiecte pe care ați dori să le abordați

Aș vrea să subliniez în mod special două aspecte care sunt adesea neglijate în discuțiile despre testosteron.

Primul este legătura dintre tratamentul hormonal și fertilitatea masculină.

Din ce în ce mai mulți bărbați devin tați după 40 de ani. În această categorie, administrarea testosteronului fără o evaluare prealabilă poate avea consecințe importante.

Testosteronul administrat din exterior inhibă mecanismele hormonale care stimulează producția testiculară de spermatozoizi. Astfel, un tratament destinat îmbunătățirii libidoului sau a stării generale poate reduce semnificativ fertilitatea.

De aceea, înaintea inițierii unei terapii hormonale, trebuie discutată întotdeauna dorința de a avea copii. Există situații în care pot fi utilizate alte strategii terapeutice, care urmăresc menținerea sau restabilirea producției de testosteron fără suprimarea spermatogenezei.

Al doilea aspect este importanța disfuncției erectile ca posibil indicator al sănătății cardiovasculare.

Tulburările de erecție nu reprezintă întotdeauna o problemă izolată a aparatului genital. Uneori, acestea pot fi primele manifestări ale unei afectări vasculare sistemice.

De aceea, evaluarea unui pacient cu disfuncție erectilă trebuie să includă și analiza factorilor de risc cardiovascular, nu doar investigarea funcției sexuale.

Aș încheia cu o idee pe care o consider esențială: sănătatea masculină nu se rezumă la nivelul testosteronului sau la sănătatea prostatei. Ea trebuie privită integrat, în relație cu sănătatea cardiovasculară, metabolică, sexuală și psihologică.

Dr. Armand Iliescu  poate fi contactat la Policlinica Șerban Vodă.

Istoria Policlinicii Șerban Vodă  începe în anul 1935, odată cu finalizarea construcției clădirii destinate serviciilor medicale, cunoscută inițial de bucureșteni sub numele de „Policlinica Cuțitul de Argint”, inspirat de denumirea străzii din apropiere.

În perioada comunistă, policlinica a funcționat în cadrul Spitalului Clinic al Sectorului 4, până în aprilie 1984, când, printr-o decizie a Consiliului Popular al Municipiului București, și-a recăpătat autonomia, sub denumirea de „Dispensarul Policlinic cu Plată nr. 3”.

Un nou capitol în evoluția instituției a început în anul 2005, odată cu reorganizarea acesteia ca unitate medicală privată și demararea unui amplu proces de modernizare și diversificare a serviciilor medicale.

Astăzi, după aproape un secol de activitate medicală neîntreruptă în slujba bucureștenilor, Policlinica Șerban Vodă vă pune la dispoziție o gamă completă de servicii medicale, adaptate nevoilor dumneavoastră de prevenție, diagnostic și tratament.

Beneficiați de îngrijire medicală de calitate, într-un mediu profesionist, în care experiența și dedicarea echipei medicale se îmbină cu preocuparea permanentă pentru sănătatea și confortul dumneavoastră.

 Sursa foto:

https://www.facebook.com/photo/?fbid=122208658940530852&set=pb.61565925576588.-2207520000