Radiații UV artificiale
Pe lângă radiațiile ultraviolete provenite de la Soare, în numeroase domenii industriale sunt utilizate surse artificiale de radiații UV pentru diverse procese tehnologice. Acestea sunt folosite, de exemplu, la: sudarea cu arc electric, topirea oțelului sau a sticlei,dezinfecția și sterilizarea echipamentelor medicale, precum și la uscarea vopselelor, rășinilor și cernelurilor, identificarea defectelor de material și realizarea proceselor de sterilizare, inclusiv tratarea apei și decontaminarea bacteriană în industria alimentară. În domeniul medical, acestea sunt folosite în fototerapie și pentru dezinfecția bacteriană.
Aceestea toate produc în mod radiații ultraviolete, vizibile și infraroșii, care pot reprezenta un risc pentru lucrători.
În multe cazuri, sursele artificiale emit radiații cu lungimi de undă mai scurte, în special din domeniul UVC, ceea ce le conferă un potențial mult mai ridicat de a produce efecte nocive asupra sănătății.
Pericolul este amplificat de faptul că aceste radiații sunt invizibile și, de regulă, nu provoacă senzații imediate de durere sau disconfort în timpul expunerii.
Efectele radiațiilor optice
În mod normal, ochiul poate repara o parte dintre leziunile produse prin înlocuirea continuă a celulelor afectate. Totuși, capacitatea naturală de protecție este limitată. Expunerile repetate sau dozele mari de radiații UV pot depăși această capacitate, determinând creșterea vulnerabilității țesuturilor oculare.
În aceste condiții pot apărea afecțiuni precum conjunctivita, keratita, cataracta sau degenerescența maculară legată de vârstă (DMLV), iar evoluția acestora poate fi accelerată de expunerea excesivă la radiații ultraviolete.
Potrivit estimărilor Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), până la aproximativ 20% dintre cazurile de cataractă pot fi asociate cu supraexpunerea la radiațiile ultraviolete, ceea ce înseamnă că o parte importantă dintre acestea ar putea fi prevenite prin măsuri adecvate de protecție.
Care sunt tipurile de radiații ultraviolete (UV)?
În funcție de lungimea de undă și de energia pe care o transportă, radiațiile ultraviolete se clasifică în trei categorii:
- Radiațiile UVA (315–380 nm)au cea mai mare lungime de undă și o energie mai redusă. Deși sunt mai puțin agresive decât celelalte tipuri, ele sunt prezente în cantitate mare și pot produce efecte nocive asupra sănătății în cazul expunerii repetate sau prelungite.
- Radiațiile UVB (280–315 nm)sunt mai energetice și au un potențial biologic mai ridicat. Chiar dacă ajung în cantități mai mici la suprafața Pământului, acestea pot provoca efecte importante asupra pielii și ochilor.
- Radiațiile UVC (100–280 nm)sunt cele mai periculoase. În mod natural, ele sunt aproape complet absorbite de stratul de ozon și nu reprezintă un risc provenit din radiația solară. Totuși, radiațiile UVC pot fi generate de numeroase echipamente și instalații artificiale utilizate în industrie și în domeniul medical.
Cum se evaluează riscurile și cum poate fi asigurată protecția?
Evaluarea riscurilor generate de radiațiile optice se realizează diferit în funcție de tipul sursei de radiație. Astfel, se face distincția între radiațiile optice incoerente și radiațiile laser, acestea din urmă necesitând o abordare specifică.
În cazul radiațiilor optice incoerente, limitele de expunere profesională sunt stabilite în funcție de efectele biologice asupra organismului, de lungimea de undă a radiației și de durata expunerii pe parcursul unei zile normale de lucru de opt ore. Din cauza numărului mare de parametri implicați, evaluarea expunerii poate fi complexă.
Măsuri de protecție pentru lucrătorii expuși la radiații UV
Protecția împotriva radiațiilor ultraviolete trebuie să facă parte din măsurile de prevenire aplicate în toate activitățile în care există risc de expunere.
Standardul european EN 170stabilește cerințele referitoare la factorul de transmisie a filtrelor UV și domeniile de utilizare recomandate pentru ochelarii de protecție destinați lucrului în prezența radiațiilor ultraviolete. Echipamentele certificate conform acestui standard asigură protecția ochilor împotriva radiațiilor UV cu lungimi de undă de până la 380 nm.
Standardul EN 172stabilește cerințele privind proprietățile fizice ale filtrelor utilizate pentru protecția împotriva radiației solare în mediul industrial. Aceste filtre sunt destinate reducerii intensității luminii și diminuării efectului de orbire, contribuind la creșterea siguranței în timpul activităților desfășurate în aer liber sau în medii cu lumină puternică.
Pe lângă protecția împotriva radiațiilor ultraviolete, anumite filtre reduc și efectul de strălucire produs de lumina intensă. Filtrele utilizate la ochelarii de protecție sunt identificate prin două elemente principale:
-
- numărul de cod, care indică tipul filtrului:
2 – filtre pentru protecția împotriva radiațiilor ultraviolete, conform standardului EN 170;
5 – filtre destinate protecției împotriva radiației solare, conform standardului EN 172;
- numărul de grad, care indică nivelul de protecție al filtrului. Cu cât această valoare este mai mare, cu atât filtrul este mai închis la culoare și oferă o protecție mai eficientă împotriva luminii intense și a fenomenului de orbire.
- Organizația Mondială a Sănătății (OMS)recomandă însă utilizarea echipamentelor de protecție care filtrează radiațiile ultraviolete până la 400 nm, pentru a asigura un nivel superior de protecție împotriva întregului spectru de radiații UVA.
- Directiva europeană 2006/25/CEprivind expunerea lucrătorilor la radiații optice artificiale stabilește obligațiile angajatorilor pentru prevenirea riscurilor profesionale asociate acestor agenți fizici.
Principalele cerințe ale directivei se referă la:
- respectarea valorilor-limită de expunere profesională;
- evaluarea riscurilor generate de radiațiile optice;
- implementarea măsurilor tehnice și organizatorice de prevenire;
- informarea și instruirea lucrătorilor;
- monitorizarea stării de sănătate a persoanelor expuse profesional.
- Măsuri de protecție colectivă
Protecția colectivă reprezintă prima măsură de prevenire și trebuie aplicată ori de câte ori este posibil. În acest scop se recomandă:
- utilizarea echipamentelor care emit un nivel cât mai redus de radiații;
- adaptarea proceselor tehnologice pentru reducerea duratei și intensității expunerii;
- marcarea și semnalizarea corespunzătoare a zonelor în care există risc de expunere;
- amenajarea locurilor de muncă astfel încât expunerea să fie redusă prin măsuri tehnice precum ecranarea sursei, carcasarea echipamentelor, izolarea surselor de radiații sau utilizarea sistemelor de confinare;
- efectuarea periodică a lucrărilor de întreținere și verificare a echipamentelor, ținând cont că operațiile de mentenanță pot implica un risc de expunere mai ridicat decât exploatarea normală.
- Măsuri de protecție individuală
Atunci când măsurile de protecție colectivă nu sunt suficiente pentru eliminarea riscului, lucrătorii trebuie să utilizeze echipamente individuale de protecție (EIP).
Aceste echipamente trebuie selectate astfel încât să prevină sau să reducă la minimum expunerea pielii și a ochilor la radiațiile ultraviolete și să fie adaptate nivelului de risc specific activității desfășurate.
- Informarea și conștientizarea lucrătorilor
Lucrătorii expuși la radiații ultraviolete trebuie să beneficieze de o instruire adecvată privind riscurile la care sunt expuși și măsurile de prevenire aplicabile.
În cadrul instruirii trebuie prezentate, cel puțin, următoarele aspecte:
- riscurile asociate expunerii la radiațiile ultraviolete;
- măsurile tehnice și organizatorice adoptate pentru prevenirea sau reducerea expunerii;
- echipamentele individuale de protecție necesare și modul corect de utilizare a acestora;
- bunele practici de lucru pentru limitarea expunerii;
- importanța supravegherii medicale și a controalelor periodice de sănătate pentru lucrătorii expuși.
- Administrarea de anumite suplimente naturale pentru sănătatea ochilor-susținută de numeroase studii științifice- poate susține eficace sănătatea coculara.
Cercetările AREDS și AREDS2 (ceele mai relevante si elaborate in domeniu) au demonstrat că o combinație de antioxidanți, vitamine, minerale și carotenoizi naturali, precum luteina și zeaxantina, poate reduce cu aproximativ 25% riscul de progresie a degenerescenței maculare legate de vârstă (DMLV) la persoanele cu risc crescut. Cercetări mai recente, precum proiectul CREST (Central Retinal Enrichment Supplementation Trials), finanțat de Consiliul European de Cercetare, confirmă rolul acestor pigmenți naturali în menținerea sănătății maculei, protejarea retinei și păstrarea unei vederi bune pe termen lung.
Unul dintre aceste suplimente eeste Optikomax capsule un supliment alimentar cu o formulă complexă, dezvoltat pentru susținerea sănătății ochilor. Produsul combină vitaminele C și E, cuprul, seleniul, astaxantina și complexul Lutemax® 2020, o sursă standardizată de luteină, zeaxantină și mezo-zeaxantină. Aceste ingrediente acționând sinergic, pot conduce la protejarea celulelor împotriva stresului oxidativ și pentru menținerea funcției vizuale normale.
Datorită conținutului de carotenoizi maculari și antioxidanți, Optikomax capsule poate contribui la protejarea retinei prin filtrarea parțială a luminii albastre provenite atât din surse naturale, cât și de la ecranele dispozitivelor digitale utilizate în mod frecvent.
Astfel, suplimentul poate reprezenta un sprijin nutrițional pentru persoanele care petrec multe ore în fața computerului, telefonului sau altor dispozitive electronice, ajutând la reducerea efectelor asociate expunerii prelungite la lumina albastră și la stresul oxidativ.
Optikomax capsule poate fi integrat într-un program complex de îngrijire a sănătății ochilor, alături de o alimentație echilibrată, utilizarea măsurilor adecvate de protecție împotriva radiațiilor UV și efectuarea periodică a controalelor oftalmologice.
Prin combinația de ingrediente active cu mecanisme complementare de acțiune, produsul contribuie la susținerea sănătății retinei și poate fi utilizat ca adjuvant în managementul nutrițional al unor afecțiuni oculare cronice, precum degenerescența maculară legată de vârstă, cataracta, glaucomul, retinopatiile sau sindromul de oboseală oculară, în conformitate cu recomandările medicului specialist.
Concluzii
Expunerea profesională la radiațiile ultraviolete reprezintă un factor de risc important pentru sănătatea ochilor, în special în activitățile care utilizează surse artificiale de radiații UV. Deși efectele expunerii nu sunt întotdeauna imediate, acestea se pot acumula în timp și pot favoriza apariția unor afecțiuni precum fotokeratita, cataracta sau degenerescența maculară.
Reducerea riscului presupune o abordare complexă, bazată pe evaluarea expunerii, aplicarea măsurilor de protecție colectivă și individuală, utilizarea echipamentelor conforme cu standardele europene și instruirea corespunzătoare a lucrătorilor.
În completarea acestor măsuri, menținerea sănătății ochilor poate fi susținută printr-o alimentație echilibrată și, atunci când este recomandat, prin suplimente nutritive care conțin carotenoizi maculari și antioxidanți. Rezultatele studiilor clinice AREDS și AREDS2 confirmă importanța unor nutrienți precum luteina și zeaxantina în protejarea retinei și încetinirea progresiei degenerescenței maculare legate de vârstă.
Protejarea vederii presupune, așadar, combinarea măsurilor de prevenție la locul de muncă cu adoptarea unui stil de viață sănătos și monitorizarea periodică a sănătății oculare.
Webografie
https://inforisque.fr/fiches-pratiques/protection-yeux-contre-rayonnement-UV-travail.php
https://www.inrs.fr/risques/rayonnements-optiques/ce-qu-il-faut-retenir.html
Sursa foto
https://groupe-prevensys.com/epi-rayonnements-optiques-artificiels/
