In copilărie, pentru că micuții ajung să stea în colectivități din ce în ce mai mari după o anumită vârstă – creșe, grădinițe, cămine cu program prelungit –, afecțiunile virale sunt o constantă în viața lor. Herpangina, o infecție virală atipică, dar comună la vârste foarte mici, poate crea probleme serioase dacă nu este tratată și diagnosticată la timp. Febra și bășicuțele prezente în gât, la nivelul cavității bucale, o fac și mai greu de suportat, iar agravarea simptomatologiei și complicațiile herpanginei vor determina un disconfort sever, precum și schimbări la nivel de comportament, alimentație și hidratare.
Afecțiunile virale și infecțiile virale la copii nu reprezintă un pericol dacă sunt diagnosticate și tratate la timp. Adesea, copiii și părinții nu realizează că a apărut infecția virală până când simptomele nu sunt suficient de supărătoare și devin acute. Herpangina este una dintre infecțiile virale cu potențial uriaș de transmitere, mai ales dacă nu este depistată la timp și dacă nu se merge cu micuțul la medic.
Depistarea la timp a simptomelor și începerea tratamentului din timp vor fi principalele metode de prevenție pentru complicațiile herpanginei.
Herpangina, afecțiunea virală cu simptomatologie atipică
Afecțiunile virale sunt cauzate de virusuri și se transmit rapid în comunitate, mai ales prin contacte apropiate și când există o igienă insuficientă. Debutul simptomatologiei este acut: copilul are febră, stări de rău, dureri, iar lipsa poftei de mâncare este o caracteristică întâlnită frecvent.
Se adaugă simptome respiratorii (nas înfundat, tuse, durere în gât), dar și digestive (vărsături, diaree), erupțiile fiind autolimitate.
De reținut că afecțiunile virale nu se tratează cu antibiotice. Copiii sunt mai expuși la astfel de afecțiuni pentru că merg în comunități mari, nu au un sistem imunitar suficient de dezvoltat ca să se poată apăra eficient, iar episoadele asociate afecțiunilor virale se pot repeta pe parcursul unui an.
Herpangina este o infecție virală acută, însoțită de febră mare, cu debut brusc, caracterizată prin prezența unor leziuni mici veziculo-ulcerative în orofaringele posterior (partea din spate a gâtului și a gurii).
Cei mai afectați de această infecție sunt sugarii și copiii mici. Este cauzată de enterovirusuri, agenți virali cu potențial foarte mare de infectare rapidă. Aici discutăm despre Coxsackie (mai ales grupul A), enterovirus 71, echovirus.
A nu se confunda cu boala mână-picior-gură sau cu alte infecții virale – unele enterovirusuri pot să aibă ca simptom erupția, dar caracteristicile depind de subtipul viral. Herpangina are pe lista de simptome, pe lângă febră, și durere în gât, dificultate și durere la înghițire, scăderea apetitului, cefalee, stare generală de rău, iritabilitate crescută.
La o examinare atentă a gâtului se văd leziuni pe valul palatin, amigdale și peretele posterior faringian, manifestate la început ca mici vezicule, după care devin ulcerații dureroase – acestea apar în primele două zile de la debutul bolii și se vindecă în 1-7 zile.
Complicația cea mai frecventă este deshidratarea, deoarece durerea nu îi permite copilului să bea apă suficientă. Se adaugă convulsii febrile cauzate de febra înaltă, suprainfecții bacteriene, iar în cazuri rare, enterovirusurile pot provoca meningite aseptice, encefalite, miocardite.
Factorii de risc pentru herpangină sunt: vârsta (copiii între 3 și 10 ani se pot infecta mai ușor), expunerea prelungită și repetată în colectivități unde sunt deja copii infectați, transmiterea rapidă prin contact apropiat, salivă, secreții respiratorii sau contact cu materii fecale, precum și sezonalitatea (cele mai multe cazuri raportate sunt vara și toamna – iar în zonele tropicale întâlnim herpangina în sezoanele ploioase).
Riscul de forme severe este mai mare la nou-născuți, copii foarte mici și imunodeprimați.
Cum se diagnostichează herpangina și cum o tratăm?
Medicul pediatru, medicul de familie, medicul ORL sau medicul infecționist vor stabili diagnosticul de herpangină în urma unui examen clinic simplu al cavității bucale. Nu se recomandă teste sau analize speciale de rutină, dar se observă istoricul medical al copilului și alte simptome prezente.
Dacă este vorba despre forme severe, complicații, prezentări atipice sau context epidemiologic/focare, se recurge la PCR/RT-PCR din exudat faringian, scaun sau lichid cefalorahidian.
După ce s-a pus diagnosticul corect, se prescrie un tratament de susținere, cu un control strict al durerii și al febrei, precum și prevenirea deshidratării prin aport mai mare de lichide, consumate cu înghițituri mici și administrate cât mai des posibil.
Antitermicele sau analgezicele uzuale pentru copii ajută și ele, dar se vor da doar după ce se discută cu medicul, în dozele indicate în funcție de vârsta copilului. Se evită băuturile sau alimentele acide, picante, foarte fierbinți, sărate sau tari, care pot irita gâtul și cavitatea bucală. Nu se administrează antibiotice.
Atenție și la igiena orală: se vor face clătiri cu ser fiziologic sau apă cu sare după masă. Anestezicele topice (benzocaină/lidocaină) nu se administrează, în general, la copii, chiar și în caz de herpangină cu diverse complicații.
Prezentarea de urgență la medic sau la camera de gardă se va face când apar: deshidratarea severă, lipsa urinărilor frecvente, urină puțină și închisă la culoare, gură uscată, semne clare de complicații neurologice sau respiratorii, amețeli, letargie, febră mare apărută din senin și fără ameliorare, dureri mari, lipsa poftei de mâncare, vărsături, diaree persistentă, leziuni care nu se ameliorează în intervalul așteptat (după 7-10 zile), dificultăți de respirație sau respirație rapidă.
În anumite contexte clinice, simptomele atipice trebuie luate în calcul când se are în vedere prezentarea la camera de gardă: rigiditate la nivelul cefei, confuzie, convulsii, slăbiciune, respirație aproape imposibilă.
Sugarii foarte mici (sub 6 luni) și copiii cu imunitate slăbită trebuie duși la spital sau la camera de gardă la un medic specialist mult mai rapid odată ce apare oricare dintre simptomele descrise anterior – riscul în cazul lor este mult mai mare, iar complicațiile vor fi o problemă reală pentru organismul lor.
Cu tratamente corecte, simptomele dispar în 7-10 zile, iar leziunile se vor vindeca în 1-7 zile. Este important de notat diferența dintre perioada în care copilul este cel mai contagios și perioada în care se elimină virusul din corp, chiar și după dispariția simptomelor. Pacientul cu herpangină este cel mai contagios în prima săptămână; eliminarea pe cale respiratorie persistă până la trei săptămâni, iar prin scaun până la 8 săptămâni.
Virusul se poate transmite și după ce dispar simptomele, contagiozitatea menținându-se săptămâni la rând, de aceea vedem focare active prelungite în colectivitățile mari de copii. Medicii recomandă evitarea mersului în colectivitate cât timp copilul are febră, se simte rău, nu bea și nu mănâncă adecvat.
Când se revine în colectivitate, igiena rămâne importantă pentru câteva săptămâni, deoarece eliminarea prin scaun poate continua necontrolat.
Prevenția în cazul herpanginei este simplă: spălatul pe mâini mereu (după mersul la toaletă, înainte de masă), curățarea și dezinfectarea suprafețelor și a jucăriilor, evitarea schimbului de pahare și tacâmuri, aerisirea și ventilația corespunzătoare în spații, precum și reducerea aglomerării.
În clinicile și hyperclinicile MedLife, copiii cu herpangină pot fi diagnosticați și tratați eficient pentru ameliorarea simptomatologiei și vindecarea cât mai rapidă. În cadrul rețelei de clinici și spitale activează medici cu experiență (de familie, ORL, infecționiști sau pediatri), iar pacientul are la dispoziție echipe mixte pentru o diagnosticare cât mai precisă și tratamente personalizate de fiecare dată.
Analizele, testele și investigațiile avansate – dacă este nevoie de ele în cazurile mai grave – se pot efectua cu decontare CNAS pe baza biletului de trimitere sau se pot plăti integral, laboratoarele MedLife oferind rezultatele în cel mai scurt timp pentru stabilirea planului de tratament.
Programările la consultații și la analize, după caz, se vor face telefonic, online sau prin aplicație; timpii de așteptare sunt reduși față de sistemul de stat, iar pacientul primește toate răspunsurile la întrebările despre herpangină și simptomatologia asociată.
