Sistemul imunitar este cel care ajută o persoană să lupte împotriva infecțiilor, germenilor și cancerului. În unele situații, acesta nu funcționează corect, cum este cazul tulburarior de imunodeficiență.
Imunitatea (rezistența) este suma tuturor mecanismelor de apărare naturală prin care organismul se protejează împotriva agresiunii factorilor străini. Fără el, oamenii s-ar îmbolnăvi constant din cauza bacteriilor sau a virusurilor.
Rolul sistemului imunitar
Principalul rol al sistemului imunitar este de a identifica virusurile, bacteriile, ciupercile, substanțele toxice și alte corpuri străine, care pot pune în pericol organismul uman, și de a le elimina.
Un sistem imunitar sănătos este capabil să diferențieze diverși agenți patogeni de țesuturile sănătoase și substanțele comune (alimente, praf, polen etc.).
Atunci când funcționează la capacitate maximă, sistemul imunitar este implicat în prevenirea și îndepărtarea unor forme de cancer, acesta putând lupta împotrivă propriilor celule care și-au modificat în mod anormal forma și structura.
Cum funcționează sistemul imunitar
Celulele și țesuturile corpului conțîn proteine numite antigene. Similar, organismele invadatoare conțin antigene, desi nu au aceeași forma.
Sistemul imunitar, pentru a te apară de microorganism, paraziți și bacterii, este format din globule albe, citochine, chemochine și sistemul complement.
Tipuri de imunitate
În funcție de modul de dobândire, imunitatea poate fi dobândită natural sau artificial.
Imunitatea dobândită în mod natural, la rândul sau, poate fi: înnăscută (nespecifică) și dobândită în timp.
Imunitatea înnăscută este moștenita de la părinți. Acest tip de imunitate nu se modifică odată cu trecerea anilor și nu oferă protecție pe termen lung. Imunitatea înnăscută este cea care recunoaște agenții patogeni și reacționează la aceștia.
Imunitatea dobândită natural se formează de-a lungul timpului, pe măsură ce organismul întâlnește agenți patogeni și formează anticorpi pentru a-i distruge.
Acest tip de imunitate presupune memorarea agentului patogen, recunoașterea să și folosirea anticorpilor existenți pentru a combate microorganismul invadator.
Imunitatea dobândită în mod artificial constă în expunerea persoanei, în mod controlat, la unele virusuri. Scopul este de a reduce riscul de apariție a complicațiilor sau chiar a decesului. Imunitatea dobândită artificial se împarte în imunitate dobândită prin vaccinare și imunitate dobândită prin serumizare.
Imunitatea dobândită prin vaccinare constă în administrarea unui vaccin care conține antigeni, acele substanțe ce determină producția de anticorpi și care declanșează răspunsul sistemului imunitar fară a cauza infecția în sine. Vaccinarea oferă, astfel, imunitate pe termen lung la unele infecții și stimulează producerea de celule cu memorie. Aceasta este o formă activă de imunizare.
Imunitatea dobândită prin serumizare se obține în mod pasiv și constă în administrarea de ser imun care conține anticorpi specifici unei anumite boli. Această imunitate este temporară și durează cel mult 30 de zile.
Misiunea sistemului imunitar este de a proteja organismul împotriva invadatorilor străini sau periculoși.
Acești invadatori pot fi:
- microorganisme; denumite de obicei germeni, cum ar fi:
- bacterii,
- viruși sau
- ciuperci
- paraziți (cum ar fi viermii)
- celule canceroase
- organe și țesuturi transplantate
Diferite microorganisme provoacă boli și infecții la oameni.
Acestea pot fi:
Bacterii
Louis Pasteur, Robert Koch sunt pionierii bacteriologiei.
Cei mai cunoscuți agenți infecțioși sunt:
- Escherichia coli ,
- Staphylococcus aureus (Staphylococcus aureus),
- Vibrio cholerae (bacteriile holera),
- Mycobacterium tuberculosis (tuberculoza).
Bacteriile sunt procariote, nu au nucleu.
Deoarece bacteriile diferă de celulele umane, medicamentele care le ucid sunt mai puțin toxice decât antiparazitele sau antifungicele.
Dar problema este rezistența bacteriană: bacteriile care au devenit rezistente nu mai sunt eliminate de antibacteriene și infecția nu este vindecată. Aceasta a devenit o problemă foarte mare.
Paraziții, ciupercile, bacteriile sunt toate organisme vii, în general capabile să trăiască și să se înmulțească într-un mediu nutritiv acelular: zahăr, grăsimi și proteine (bulion de cultură).
Viruși
Schematic, virusurile sunt pungi care conțin molecule biologice, acizi nucleici, proteine; mai precis, ei sunt acizi nucleici închiși într-o capsidă proteică nu au sistem metabolic.
Spunem apoi că nu sunt vii, în sensul că nu pot trăi și înmulți într-un bulion de cultură așa cum fac agenții anteriori.
Au nevoie de o celulă gazdă „care face treaba pentru ei”: atunci când întră în ea, își transmit acidul nucleic, ADN sau ARN.
Pentru a crește viruși, celulele sunt crescute și apoi infectate cu virusul. Odată atașat de celulă, virusul va fuziona cu ea.
În acest moment, își eliberează acidul nucleic în interiorul celulei și este mașina enzimatică a celulei infectate care va fi responsabilă pentru replicarea acestor acizi nucleici și, în cele din urmă, va avea că rezultat un ARN mesager tradus în proteine pentru numărarea virusului.
Vom sintetiza astfel și alți viruși, care vor crea un înveliș folosind cel al gazdei, să apară și să se disemineze.
Celula gazdă este astfel slăbită, ceea ce duce cel mai adesea la moartea ei prin liză: ea izbucnește, eliberând particule virale care vor infecta alte celule etc.
Printre virusurile capabile să infecteze omul se numără și cele care provoacă gripa sau mai bine zis
- gripa,
- poliomielita,
- hepatita A (icter),
- febra galbena,
- variola,
- SIDA,
- virusul Ebola (febra hemoragica),
- virusurile oncogene – capabile să provoace cancer etc.
Aceștia sunt responsabili de numeroase epidemii și chiar pandemii, adesea respiratorii, care au apărut în ultimul secol,
- gripa spaniolă din 1918, care a provocat aproape 30 de milioane de decese. În 1957-1958,
- gripa asiatică În 1957-1958 a provocat 2 milioane de decese;
- gripa din Hong Kong, în 1968-9 1 milion.
În ultimii șase ani, am avut cel puțîn șase epidemii majore.
Ciuperci și drojdii
Infecția cauzată de ciuperci și drojdie se numește apoi micoză sau infecție fungică.
Ciupercile și drojdia sunt, de asemenea, organisme pluricelulare eucariote.
Acestea provoacă adesea boli ale pielii (pecingine) și ale mucoaselor (gura, mucoasele genitale), dar pot provoca și infecții mult mai grave ale organelor interne precum plămânii (Aspergillus fumigatu s de exemplu).
Paraziți
Paraziții sunt viețuitoare care trăiesc în detrimentul unui alt organism numit gazdă.
De exemplu, sarcoptul responsabil pentru scabie, care este un acarien; viermi precum tenia, protozoare precum agentul malariei.
Toți sunt eucariote, ceea ce înseamnă că celulele lor au un nucleu, ca al nostru.
Așa cum am văzut, agresiunile asupra organismului nostrum pot fi multiple. În anumite condiții, acesta nu poate lupta singur cu toți acești agenți patogeni. În acest caz, specialiștii recomandă unele suplimente naturale. Unul dintre aceste produse este Septogal cu lactoferina de la Ropharma.
Despre Septogal cu lactoferina
Asocierea propusă are ca rezultat îmbunătățirea stării generale și în special a funcției intelectuale, asigurând prospețimea psihică prin optimizarea memoriei și atenției, conferind o stare de relaxare benefica;
- Reface echilibrul mental şi fizic al organismului perturbat de un stil de viaţă solicitant, şi menţine ritmul cardiac în limite normale;
- Îmbunătăţirea stării generale şi în special a funcţiei intelectuale, asigurând prospeţimea psihică prin optimizarea memoriei şi atenţiei, conferind o stare de relaxare benefică;
- Susţine capacitatea de apărare a organismului la diferite tipuri de stres;
- Efect cardio-protector, reglează ritmul cardiac şi asigură o bună irigare a muşchiului inimii.
Compoziție:
- Lactoferină
- Vitamina C
- Mentol
- Ulei esenţial de Eucalipt
- Ulei esenţial de Mentă
- Ulei esenţial de Pin
- Vitamina B6
- Riboflavină
- Tiamină
Lactoferina:
Până în prezent, cel mai bine studiat ingredient activ din BC și lapte este LF. Este o proteină veche, evolutivă, prezentă în fluidele excretoare ale mamiferelor și granulele secundare ale neutrofilelor și este eliberată din acestea în locurile de inflamație.
Această proteină aparține familiei de transfer și are proprietatea de a lega doi ioni Fe3+.
În ultimii 60 de ani de cercetare intensivă, au fost descrise până la 20 de activități fiziologice diferite ale LF.
Acțiunea LF în ameliorarea efectelor secundare cauzate de terapiile cu antibiotice și AINS, precum și stresul psihofizic
Capacitatea de a lega fierul, de a lupta împotriva microbilor și de a regla hematopoieza se numără printre cele mai importante proprietăți ale peptidelor derivate din LF și LF.
Alte proprietăți ale LF includ :
- reglarea funcției sistemului imunitar (imunosupresie sau imunoactivare) și procesele de oxidoreducere (redox) (adică cele în timpul cărora sunt eliberați radicalii liberi de oxigen), –
- inhibarea creșterii celulelor canceroase,
- promovarea osteogenezei și vindecarea rănilor,
- reglarea metabolismului glucozei și lipidelor,
- susține funcțiile intestinale și îmbogățește microbiota intestinală.
Alte proprietăți ale LF, cum ar fi efectele antistres, hipotensive și analgezice, sunt la fel de importante.
Toate aceste efecte ale LF afectează pozitiv multe aspecte ale sănătății noastre, jucând un rol deosebit de important în dezvoltarea nou-născuților și a sugarilor, precum și la pacienții mai în vârstă tratați pentru o varietate de infecții (inclusiv bacteriemie și sepsis) și în timpul convalescenței după grave. boli, intervenții chirurgicale sau chimioterapie
Efectele indirecte apar prin reglarea activității sistemului imunitar prin întărirea acestuia în stadiile incipiente ale infecției (pentru a accelera eliminarea agenților infecțioși și vindecarea zonelor afectate) și slăbirea acestuia în etapele ulterioare (pentru a facilita restabilirea homeostaziei).
Mai mult, accelerează repararea țesuturilor deteriorate și vindecarea rănilor.
În plus, LF inhibă inflamația cronică și dezvoltarea polipilor, care reprezintă un stadiu incipient al cancerului intestinal.
Vitamina C
Cunoscută și sub denumirea de acid ascorbic, vitamina C ajută buna funcționare a sistemului imunitar și ameliorează efectele radicalilor liberi asupra organismului. Acest compus menține și stimulează formarea de colagen, substanță ce este esențială pentru sănătatea vaselor de sânge, a ligamentelor, a cavității bucale, dar și al pielii.
Mentolul
Este o substanță activă găsită în frunzele de mentă și care, este folosită atât în industria alimentară, cât și cea farmaceutică. Principalele sale beneficii sunt în a oferi o senzație de răcoare dacă este masticat sau aplicat pe piele, iar odată digerată, această substanță conferă o senzație de liniște. În cazul afecțiunilor buco-faringiene, acesta este folosit în scop antiseptic, antiinflamator, dar și datorită efectul său ușor anestezic.
Uleiul esențial de eucalipt
Eucaliptul este folosit în pricipal sub două forme pentru a beneficia de efectele sale curative. În primă instanță, se vor folosi frunzele (Eucalyptus folium), cu precădere în fabricarea unor preparate medicinale cu consistență solidă.
În cea de-a doua instanță, esența acestor frunze se vă combina cu apa, rezultând uleiul esențial (Eucalyptus aetheroleum).
Ca și proprietăți fizice, acesta din urmă este un lichid limpede, posibil ușor gălbui sau incolor, având un miros specific și un gust foarte puternic, înțepător. Printre numeroasele sale beneficii, uleiul esențial de eucalipt și-a dovedit beneiciile în ameliorare simptomelor asociate gripei, răcelii, sinuzitei dar și trahiobronșitei.
Uleiul esențial de mentă
Printre multiplele beneficii asociate uleiului esențial de mentă amintim un efect direct asupra stării de bine a organismului.
Menta a fost utilizată încă din cele mai vechi timpuri în scopuri medicinale, cu toate acestea, tehnologia a evoluat, iar produsul de față beneficiază de toate efectele curative ale acesteia. Printre aceste beneficii curative putem aminti:
- Stimularea proceselor digestive;
- Combate efectele diareice (aceasta este chiar recomandată în prevenirea efectelor adverse în tratamentul cu antibiotice);
- Eefect antiinfecțios – prin tamponare pe o rană, menta poate ajuta la eliminarea bacteriilor din zona locală. Iar prin administrare internă, aceasta luptă cu organismele străine ce dezvoltă o stare generală alterată asupra pacientului;
- Efect antiinflamator;
- Efect decongestionat și expectorant;
- Ușor efect analgezic;
Uleiul esențial de pin
În ceea ce privește efectul curativ a uleiului esențial de pin, acesta se datorează conținutului ridicat de fenoli și al substanțelor acide care luptă împotriva bacteriilor, dar și al infecțiilor din organism.
Prin calitățile sale, pinul are efect expectorant și decongestionat, ameliorând tusea și prevenind riscul de apariție al infecției la nivelul sinsurilor.
De asemena, acesta are și numeroase efecte beneficie la nivel psihologic, compoziția să contribuind la menținerea stări de bine. Administrat frecvent, acesta poate preveni sau ameliora stările asociate anxietății.
Vitamina B6
Vitamina B6 poate fi găsită și sub denumirea de piridoxină. În mod popular, acesta se găsește pe etichetele suplimentelor alimentare sau al alimentelor sub denumirea de „vitamina B6”.
Principalul beneficii pe care aceasta îl aduce asupra organismului este menținerea unei funcționalități optime a sistemului nervos (SNC și SNV).
De asemena, aceasta menține metabolismul și contribuie la creare de noi celule sanguine, având astfel un puternic efect antioxidant. Acționând asupra sistemului nervos, vitamina B6 previne problemele neurologice cum ar fi maladia Alzheimer și pierderile de memorie.
De asemena, consumată cu regularitate, aceasta ameliorează și efectele asociate poluării asupra organismului.
Riboflavină
Riboflabina este una dintre vitaminele ce aparține complexului de vitamina B.
Aceasta mai poate fi găsită și sub denumirea de „vitamina B2”.
Unul dintre principalele beneficii aduse organismului este contribuția adusă în metabolizarea grăsimilor și al proteinelor, asigurând astfel aportul de energie necesar organismului. Prin contribuția metabolizantă, putem afirma și faptul că susține sănătatea mucoasei digestive, ameliorând astfel și simptomele asociate hiperacidității gastrice.
Secundar, aceasta contribuie și la absorbția altor nutrienți esențiali, precum: acidul folic, fierul, vitamina B1/B3/B6.
Tiamină
Tiamina este un compus esențial în buna funcționare a organismului, aceasta regăsindu-se și sub denumirea de vitamina B1. Printre multiplele beneficii aduse de către această vitamină asupra organismului, dorim să amintim:
- Asigură buna funcționare a sistemului muscular;
- Asigură funcționarea optimă a mușchiului cardiac (miocard);
- Se recomandă că adjuvant în lipsa apetitului sau către pacienții diagnosticați cu colită ulcerativă;
- Aducând și beneficii asupra sistemului nervos, această vitamină se poate găși și în schema de tratament a persoanelor diagnosticate cu sindromul Wernicke-Korsakoff.
Sindromul Wernicke – Korsakoff reprezintă în esență două afecțiuni distincte: boala Wernicke și sindromul Korsakoff. Boala Wernicke se referă al deteriorarea nervilor din sistemul nervos central și periferic (prinicpalii factori sunt malnutriția și abuzul de alcool); iar sindromul Korsakoff este caracterizat prin apariția problemelor de memorie și lezarea nervilor.
Suplimentul alimentar Septogal cu lactoferina poate fi achiziționat din Farmaciile Ropharma, farmaciile partenere Ropharma și online: https://ropharma.ro/septogal-lactoferina-x-27-compr?search=Septogal%20
Sursa:
https://ods.od.nih.gov/factsheets/Riboflavin-HealthProfessional/
https://ods.od.nih.gov/factsheets/Thiamin-HealthProfessional/
https://www.ninds.nih.gov/health-information/disorders/wernicke-korsakoff-syndrome
https://cameochemicals.noaa.gov/chemical/1344
https://ods.od.nih.gov/factsheets/VitaminB6-Consumer/
https://ods.od.nih.gov/factsheets/VitaminC-HealthProfessional/
https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/23061635/
https://medlineplus.gov/druginfo/natural/700.html
https://www.nccih.nih.gov/health/peppermint-oil
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC2915836/
https://ropharma.ro/septogal-lactoferina-x-27-compr?search=Septogal%20
