Imunitatea joacă un rol în hipertensiunea arterială

Scurta descriere a sistemului imunitar

Tipuri de imunitate

Sistemul imunitar este cel care ajută o persoană să lupte împotriva infecțiilor, germenilor și cancerului. În unele situații, acesta nu funcționează corect, cum este cazul tulburarior de imunodeficiență. Oamenii care suferă de aceste tulburări sunt sensibili la dezvoltarea a diverse infecții, dar și cancer.

Rolul sistemului imunitar

Principalul rol al sistemului imunitar este de a identifica virusurile, bacteriile, ciupercile, substanțele toxice și alte corpuri străine, care pot pune în pericol organismul uman, și de a le elimina. Un sistem imunitar sănătos este capabil să diferențieze diverși agenți patogeni de țesuturile sănătoase și substanțele comune (alimente, praf, polen etc.).

Atunci când funcționează la capacitate maximă, sistemul imunitar este implicat în prevenirea și îndepărtarea unor forme de cancer, acesta putând lupta împotrivă propriilor celule care și-au modificat în mod anormal forma și structura.

Cum funcționează sistemul imunitar

Celulele și țesuturile corpului conțîn proteine numite antigene. Similar, organismele invadatoare conțîn antigene, desi nu au aceeași forma. Sistemul imunitar, pentru a te apara de microorganisme, paraziti și bacterii, este format din globule albe, citochine, chemochine și sistemul complement.

Tipuri de imunitate

În funcție de modul de dobândire, imunitatea poate fi dobândită natural sau artificial. Imunitatea dobândită în mod natural, la rândul sau, poate fi : înnăscută (nespecifica) și dobândită în timp.

Imunitatea înnăscută este moștenita de la părinți.

Acest tip de imunitate nu se modifica odată cu trecerea anilor și nu oferă protecție pe termen lung. Imunitatea înnăscută este cea care recunoaște agenții patogeni și reacționează la aceștia.

Imunitatea dobândită natural se formează de-a lungul timpului, pe măsură ce organismul întâlnește agenți patogeni și formează anticorpi pentru a-i distruge. Acest tip de imunitate presupune memorarea agentului patogen, recunoașterea să și folosirea anticorpilor existenți pentru a combate microorganismul invadator.

Imunitatea dobândită în mod artificial consta în expunerea persoanei, în mod controlat, la unele virusuri. Scopul este de a reduce riscul de apariție a complicațiilor sau chiar a decesului. Imunitatea dobândită artificial se împarte în imunitate dobândită prin vaccinare și imunitate dobândită prin serumizare.

Imunitatea dobândită prin vaccinare constă în administrarea unui vaccin care conține antigeni, acele substanțe ce determina producția de anticorpi și care declanșează răspunsul sistemului imunitar fară a cauza infecția în sine. Vaccinarea oferă, astfel, imunitate pe termen lung la unele infecții și stimulează producerea de celule cu memorie. Aceasta este o forma activă de imunizare.

Imunitatea dobândită prin serumizare se obține în mod pasiv și consta în administrarea de ser imun care conține anticorpi specifici unei anumite boli. Aceasta imunitate este temporară și durează cel mult 30 de zile.

Ce legătură există între sistemul imunitar și cel limfatic

Sistemul limfatic face parte din sistemul imunitar și reprezintă sistemul de apărare și purificare a organismului.

Acesta este format din limfa, vase limfatice, care permit transportul limfei, și structuri și organe, care conțin țesut limfatic, așa cum sunt timusul, amigdalele, ganglionii limfatici și splina:

Timusul – o glanda de mici dimensiuni, aflată deasupra traheei; este responsabil cu producerea celulelor imunitare T. Acest mic organ este activ mai ales în adolescență și începe să își piardă din proprietăți odată ce înaintam în vârstă;

Amigdalele – distrug bacteriile și virusurile de la nivelul sistemului digestiv și al aparatului respirator. Prin extirparea acestora, creste riscul că agenții străini să pătrundă ușor în organism;

Splina – sintetizează anticorpii, ajuta la eliminarea bacteriilor distruse de aceștia și îndepărtează celulele sanguine moarte;

Ganglionii limfatici – se află de-a lungul întregului corp și conțîn celule B, celule T și celule macrofage.

Care sunt mecanismele de apărare împotriva bolilor

Organismul se apară de agenții patogeni printr-un sistem complex de celule, țesuturi, glande și organe.

Pe lângă timuș, ganglionii limfatici, splina și amigdalele despre care am vorbit mai sus, sistemul imunitar funcționează la cote maxime printr-un echilibru perfect intre măduvă osoasa, apendice, tubul digestiv, sistemul BALT (sistemul imunitar mucos) și piele.

Măduvă osoasă – este responsabilă cu producția de globule albe (leucocite), implicate în eliminarea agenților patogeni care pătrund în organism;

Apendicele – până nu demult, acest organ era considerat inutil. Recent, oamenii de știință au descoperit că este important pentru imunitate. Acesta protejează flora bacteriana, asigurând evoluția normala a digestiei; Tubul digestiv – are rol în susținerea imunității, în special a sistemului GALT (sistemul mucos digestiv). Acesta se afla de-a lungul tractului digestiv și îl protejează de pătrunderea unor substanțe cu potențial periculos pe calea alimentației;

Sistemul BALT (sistemul imunitar mucos) – se afla de-a lungul bronhiilor și protejează căile respiratorii de agenții patogeni;

Pielea – este considerată cel mai mare organ al corpului uman și este parte a sistemului imunitar. Are rolul de a bloca pătrunderea agenților patogeni în organism.

Cum se testează imunitatea

Testarea imunității se realizează prin hemoleucogramă și prin imunograma. Aceste analize de sânge evaluează starea de sănătate a sistemului imunitar.

Hemoleucograma identifică numărul și procentul celor mai importante celule imunitare, globulele albe, celulele macrofage și celulele fagocite.

Imunograma oferă indicii cu privire la anticorpii produși de celulele imunitare, respectiv imunoglobulinele (Ig).

Testarea oferă informații cu privire la patru categorii de imunoglobuline:

IgA – cel mai important element de apărare în fata bacteriilor și a virusurilor;
IgE – tine de alergii;
IgM – prima imunoglobulină secretată în momentul în care organismul este amenințat de un antigen;
IgG – este secretat după Ig M și are rolul de a neutraliza toxinele bacteriene. Este singura imunoglobulina care trece de placenta și protejează nou-născutul în primele luni de viață.

De asemenea, testarea genetica poate fi folosita pentru a detecta anumite afecțiuni ereditare care afectează imunitatea.

Realizarea unor teste genetice specifice poate ajuta la evaluarea riscurilor asociate unui sistem imunitar slăbit, iar acest lucru poate preveni apariția complicațiilor asociate bolilor care afectează sistemul imunitar (scleroză multiplă, diabetul de tip I, sindromul Guillain-Barre etc).

Când se formează imunitatea la copii

Sistemul imunitar la copii este imatur, însă continua să se dezvolte până la aproximativ 11-12 ani.

Nou-născuții sunt protejați de anticorpii transmiși de la mama, care le oferă o imunitate pasivă temporară, în primele luni de viață.

Bebelușii de 3-6 luni au un nivel redus al anticorpilor, deoarece, în acest moment, scad nivelurile anticorpilor maternali, iar producția proprie de anticorpi încă are un nivel redus.

Anticorpii maternali de tip Ig G dispar după 6-8 luni, iar producția proprie de anticorpi de acest tip atinge valorile adultului în jurul vârstei de 7-8 ani.

În plus, nou-născuții sintetizează anticorpi de tip Ig M imediat după naștere, atingând nivelurile adultului la 4-5 ani.

Pe de alta parte, nivelurile anticorpilor Ig A cresc lent, ajungând la valorile adultului abia în adolescența.

Imunitatea naturala se construiește la copii prin expunerea la infecții comune.

Primele răceli apar după vârstă de șase luni, iar pentru sugari și preșcolari, 7-8 răceli pe an reprezintă normalitatea.

La vârstă școlară, copiii au 5-6 episoade de răceală pe an. Mai tărziu, în adolescență, și apoi, la maturitate, numărul episoadelor anuale de răceală este redus până la aproximativ patru.

Răcelile nu pot fi prevenite, însă instalarea și apoi eliminarea lor din organism ajută la întărirea imunității copilului.

Factori care influențează imunitatea

Pentru a preveni slăbirea sistemului imunitar, este important să adopți un stil de viață sănătos, să alegi moderația, să reduci stresul și să introduci activitatea fizică în programul zilnic.

La fel de importantă este prevenția primară pentru a vedea dacă există riscul de scădere a imunității sau dacă ai anumite gene care te predispun la unele afecțiuni cu impact asupra sistemului imunitar.

Cei mai importanți factori care influențează sistemul imunitar

Mișcarea – potrivit datelor obținute de cercetătorii de la Cancer Research Center, 30 de minute de activitate moderata pe zi reduc la jumătate riscul de imunitate și cresc puterea barierei naturale de protecție;

Alimentația – o alimentație echilibrată este esențială funcționarii normale a sistemului imunitar. Totuși, moderația este cheia. Nu există o vitamină care să fie mai importantă decât alta, ideal este să existe variație și să eviți grăsimile saturate, excesul de sare, zahăr, cafeină și alcool;

Stresul – expunerea continuă la stres afectează timpul de reacție al sistemului imunitar și poate reprezenta un factor de risc în afecțiuni precum depresia, bolile autoimune, bolile cardiovasculare și unele forme de cancer;

Vârsta – odată cu înaintarea în vârstă, imunitatea înnăscută începe să se deterioreze. Pentru a contracara acest efect, medicii recomandă urmarea unei diete sănătoase și practicarea regulată a activităților fizice;

Somnul – calitatea somnului și privarea de somn pot afecta funcționarea sistemului imunitar. Simptomele imunității scăzute Un sistem imunitar slăbit prezinta o sensibilitate mai mare în fața infecțiilor.

Persoanele care au imunitatea scăzută prezinta simptome precum:

oboseala nejustificată;
starea de apatie;
infecțiile repetate urinare,
candida,
infectii ORL,
herpes și
răceală;
vindecarea lentă a rănilor;
diareea cronică;

Reacțiile alergice manifestate prin strănut, congestii nazale și lăcrimare. Intensificarea simptomelor necesită consultarea medicului, deoarece afectează calitatea vieții.

În lipsa unui tratament adecvat, pot apărea:

boli autoimune;
incetinirea creșterii, în cazul copiilor;
un risc mai mare de cancer;
deces pe fondul unei infecții grave.

Cum creștem imunitatea

Sistemul imunitar depinde de stilul de viață.

alegerile alimentare,
sportul și
vaccinarea

reprezintă câteva metode sigure de susținere a imunității.

Ideea de a crește imunitatea este atractivă, însă acest lucru poate pune probleme. În primul rând, este vorba de un sistem, nu de o singură entitate.

Pentru a funcționa la capacitate maximă, acesta are nevoie de echilibru și de armonie.

alimentația sănătoasă și echilibrată,
activitatea fizică moderată,
reducerea stresului,
somnul odihnitor și
controlul medical periodic

pot preveni apariția unor probleme imunitare grave.

Alimente care cresc rapid imunitatea Vitaminele, mineralele și alte substanțe benefice sunt utile în susținerea sistemului imunitar.

Mai jos sunt câteva alimente care pot fi consumate pentru a-ți susține imunitatea: citrice; kiwi; fructe de pădure – zmeura, coacăze, afine, mure; struguri negri; măceșe; aatina; usturoi; ceapa; ghimbir; iaurt; cereale integrale; varza; broccoli; spanac; sfecla roșie; morcovi; ardei iute; stridii; ardei gras; migdale; semințe de floarea-soarelui; papaya; carne de pui.

Când este necesară imunizarea artificială a organismului

Imunizarea artificială a organismul se poate realiză în două moduri: activ și pasiv.

Imunizarea activă constă în declanșarea procesului de formare a anticorpilor, iar imunizarea pasivă necesită introducerea anticorpilor în organism.

Acest din urma tip de imunizare poate fi indicată de medic, pentru a preveni o anumită afecțiune, pentru a se evita complicațiile asociate unor boli, pe fondul vârstei sau al sistemului imunitar slăbit.

Uneori, imunoterapia este recomandată în tratarea unor forme de cancer. Procedura constă în stimularea sistemului imunitar al pacientului, pentru ca acesta să atace celulele canceroase.

Prin imunoterapie, se prelungește remisia, perioada în care boala este ținută sub control prin tratament.

Cum funcționează sistemul imunitar

Celulele și țesuturile corpului conțin proteine numite antigene. Similar, organismele invadatoare conțin antigene, desi nu au aceeași forma.

Sistemul imunitar, pentru a te apăra de microorganism, paraziți și bacterii, este format din:

globule albe,
citochine,
chemochine și
sistemul complement.

Globulele albe (leucocitele) reprezintă cele mai importante componente ale sistemului imunitar. Există mai multe tipuri de leucocite fiecare având proprietățile sale. Acestea lucrează împreună pentru a te proteja de infecții.

Leucocitele care circulă prin sânge sunt de mai multe tipuri, respectiv:

macrofage,
neutrofile și

Agenții patogeni pătrund în organism printr-un punct de intrare, cum este o tăietură, oricât de minoră ar fi. Atunci când leucocitele identifică infecția, ele transmit un semnal chimic, care atrage mai multe globule albe ce înconjoară, absorb și distrug substanțele toxice.

De exemplu, celulele macrofage și neutrofile secretă substanțe toxice care omoară agenții străini, apoi stimulează excreția acestora.

Limfocitele reprezintă o altă subcategorie de globule albe. Acestea oferă un răspuns imunitar întârziat prin comparație cu celulele macrofage sau bazofile, însă au alt rol: construirea imunității pe termen lung.

Limfocitele se împart în celulele B și celule T.

Celulele B sunt responsabile pentru crearea unor proteine numite anticorpi. Aceștia se leagă de antigenele organismelor străine și le marchează pentru a fi distruse de către celulele sistemului imunitar. Aceste celule sunt implicate activ în îndepărtarea infecțiilor bacteriene.

Celulele T identifică antigenele prezente pe celulele organismului. Atunci când un microorganism pătrunde în celulele corpului, complexul major de histocompatibilitate schimbă suprafață celulelor, adaugandu-le noi antigene.

Celulele T sunt, apoi, alertate că a apărut o infecție, odată ce celulele străine se leagă de antigenele de mai devreme. Acest lucru declanșează un răspuns imunitar.

Citochinele reprezintă o serie de substanțe chimice eliberate de limfocite, pentru a trimite semnalul celulelor care trebuie să elimine substanțele străine. Acestea sunt de mai multe tipuri și includ chemochine, interferon, limfochine și interleukin.

Citochinele pot afecta reacțiile limfocitelor, dar și alte celule care nu sunt parte a sistemului imunitar. Ele stimulează un răspuns inflamator și sunt implicate în repararea țesuturilor care au fost afectate de microorganismele invadatoare (daca este cazul).

Sistemul complement, parte a imunității, sistemul complement este un grup de molecule specializate în distrugerea invadatorilor. Acest sistem poate forma un atac complex, care presupune puncția microorganismelor și introducerea unor substanțe toxice, fortandu-le să se autodistrugă.

În ce situații scade imunitatea

Scăderea reală a imunității apare în cazul unor afecțiuni precum SIDA, cancerul, diabetul zaharat, splenectomia (intervenție chirurgicală de îndepărtare a splinei) sau administrarea de tratament pe baza de citostatice ori cortizon.

De asemenea, imunitatea scăzută poate apărea la copii și vârstnici, la alcoolici, obezi, fumători, la persoanele expuse la stres fizic sau emoțional, la cele care se confrunta cu probleme de somn, expunerea unui mediu toxic sau cu alimentația de proasta calitate.

Detaliem câteva dintre situațiile în care imunitatea poate scădea.

Sistemul imunitar implicat în remodelarea cardiacă

Limfocitele T CD4 joacă un rol esențial în remodelarea cardiacă în cazurile de hipertensiune arterială. Această descoperire deschide noi perspective pentru combaterea acestui fenomen și prevenirea insuficienței cardiace.

Sistemul imunitar pare să fie implicat în remodelarea cardiacă indusă de hiperpresiune persistentă.

Acest fenomen de remodelare nu este neobișnuit în cazurile de stenoză aortică (o reducere a diametrului de deschidere a valvei aortice) sau în cazurile de hipertensiune arterială cronică.

Aceste tulburări exercită de fapt o presiune foarte puternică asupra inimii, care reacționează prin hipertrofiere și apoi dilatare. Acest proces este asociat cu un risc semnificativ de apariție a insuficienței cardiace.

Deși mecanismele implicate în această remodelare sunt puțin înțelese, studiile anterioare au arătat că aceasta este asociată cu acumularea de factori inflamatori, în special citokine proinflamatorii. De atunci, cercetarea a fost orientată spre calea inflamatorie și imunitară: mai precis pe limfocitele T CD4 și CD8.

În acest scop, cercetătorii au folosit șoareci cu deficiență pentru unul sau altul dintre aceste tipuri de limfocite, în care au provocat hiperpresiune asupra inimii prin declanșarea constricției aortei. CD4 esențial pentru remodelare.

Rezultat: absența limfocitelor CD4 pare să prevină apariția remodelării nocive și a insuficienței cardiace.

Într-adevăr, inimile șoarecilor cu deficit de aceste celule nu au progresat spre insuficiență cardiacă, în ciuda hiperpresiunii cronice.

Absența limfocitelor CD8 nu are acest efect.

„ Celulele CD4 sunt esențiale pentru remodelarea cardiacă ”, confirmă Nathalie Pizzinat. Este prima dată când dovedim o origine imună a acestui fenomen. Lucrările noastre indică, de asemenea, că activarea acestor celule ar fi declanșată de recunoașterea unuia sau mai multor antigene specifici.

Această lucrare este încă fundamentală, dar deschide totuși o nouă cale de a încerca să prevină această remodelare:

„ Suntem într-un stadiu foarte preliminar. Dar dacă identificăm antigenul(ele) care activează CD4 în caz de hiperpresiune și înțelegem mai bine evenimentele imune, vă deveni posibil să dezvoltăm noi terapii pentru a combate riscul de insuficiență cardiacă ”, conchide cercetătorul.

Imunitatea joacă un rol în hipertensiunea arterială

Anumite celule imunitare sunt implicate în controlul tensiunii arteriale: aceasta este concluzia unui studiu efectuat pe șoareci.

Macrofagele reglează tensiunea arterială Echipa lui Pierre-Louis Tharaux, bazată pe lucrări preexistente, s-a concentrat pe rolul macrofagelor (globulele albe) în apariția hipertensiunii.

Aceste celule imunitare au multe funcții, cum ar fi eliminarea agenților infecțioși.

Dar se pare că ele controlează și nivelul unei peptide, endotelina-1 (ET-1), o moleculă produsă de celulele care căptușesc vasele de sânge și care provoacă contractarea vaselor de sânge, crescând astfel tensiunea arterială.

„Grație a doi receptori prezenți pe suprafața lor, macrofagele sunt «informate» despre prezența acestei molecule în vase.

Când este prezentă în cantități mari, este capturată de macrofagele care o absorb și o degradează. Macrofagele au, prin urmare, în acest context, o funcție de reglare și purificare.

Când macrofagele sunt șterse la șoareci prin manipulare genetica, nivelul ET-1 este perpetuu prea mare, iar animalele prezinta o susceptibilitate crescuta la hipertensiune. Același rezultat daca inhibam receptorii: nivelul de molecula crește cu consecințe cardiovasculare”.

Atenție la tratamentele imunosupresoare

Această descoperire explică de ce, la pacienții tratați cu imunosupresoare, observăm adesea apariția unor boli inflamatorii ale vaselor mici, care se combină cu hipertensiunea și îmbătrânirea cardiovasculară accelerată.

La aceșți pacienți, nivelul ET-1 este frecvent prea ridicat. Într-adevăr, anumite imunosupresoare reduc cantitatea de macrofage prezente în sânge, precum și numărul de precursori de macrofage, monocite.

La pacienții tratați cu imunosupresoare care nu afectează populația de macrofage, nu se observă dezvoltarea unor astfel de boli.

În lumina acestor date, practicienii ar putea lua decizii mai bine informate: evitați imunosupresoarele care reduc macrofagele la persoanele cu risc de hipertensiune arterială sau combinați acest medicament cu tratamentul pentru hipertensiune arterială.

Celulele imunitare capabile să limiteze ateroscleroza

Hipercolesterolemia, fumatul, diabetul, sexul și vârsta sunt factori implicați în apariția și progresia aterosclerozei, această boală inflamatorie a peretelui arterial.

Recent, lucrările au arătat că și sistemul imunitar joacă un rol în dezvoltarea acestei patologii.

Astăzi, Ziad Mallat și echipa să (Inserm Unit 689 „Centre de recherche cardiovascular de Lariboisière”, Paris) merg mai departe, dezvăluind cu precizie o subpopulație de celule imunitare -limfociteT spun reglementatorii-, capabil să limiteze formarea plăcilor aterom.

Ateroscleroza este o boală cronică manifestată prin acumularea de lipide pe zidul de arterelor și poate duce la infarct miocardic. Este principala cauză de mortalitate în lume (95 la 100.000 ha în Franța, 255 la 100.000 ha în SUA).

Cercetările efectuate în ultimii ani au arătat că limfocitele T reglatoare sunt specializate în suprimarea răspunsului imun patologic, fie că este îndreptată împotriva antigene extern organismului sau intern (fenomen de auto-imunitate).

Ziad Mallat și colegii săi arată acum că aceleași limfocite T de reglementare, care protejează împotrivaboală autoimună(Diabet, poliartrita etc.) protejează, de asemenea, împotriva dezvoltării plăcilor aterosclerotice.

Populația de limfocite T reglatoare joacă, de fapt, un rol esențial: „Dacă aceste celule sunt absente, animalele dezvoltă leziuni aterosclerotice mai mari ”, explică autorii. Cu toate acestea, atunci când aceste celule de reglare sunt reinjectate, ele sunt capabile să oprească procesul. Se observă resorbția leziunilor.

Prin urmare, aceste date sugerează că o anumită clasă de limfocite T, cunoscută pentru acțiunea lor centrală în controlul răspunsului imun, are, de asemenea, un rol în dezvoltarea plăcilor aterosclerotice.

Astfel, s-ar explica, cel puțin parțial, asocierea observată frecvent între bolile autoimune și ateroscleroză. În plus, aceste rezultate evidențiază o țintă potenţial de acţiune noi tratamente pentru ateroscleroză.

Boli cardiovasculare: noi speranțe terapeutice

Organ vital prin excelența, inima este un mușchi gol care asigura circulația sângelui în organism. Furnizează oxigen tuturor țesuturilor și elimină deșeurile metabolice, cum ar fi dioxidul de carbon (CO2).

În ciuda progresului considerabil în terapie și prevenire, bolile cardiovasculare sunt încă principala cauză de mortalitate în lume, cu peste 17 milioane de decese anual. În Franța, acestea sunt responsabile pentru peste un milion de spitalizări și peste 140.000 de decese în fiecare an.

În majoritatea cazurilor, tulburările cardiovasculare rezultă dintr-o disfuncție a circulației sângelui în arterele coronare care iriga inima.

Bolile cardiovasculare reprezintă principala cauză de deces în rândul femeilor de peste 65 de ani. Cifre care arată amploarea fenomenului și care implică o puternică mobilizare a echipelor Institutului Pasteur de Lille.

Persoanele care suferă de boli cardiovasculare sau expuse unui risc crescut de boli cardiovasculare necesită depistare precoce cu monitorizare și tratament pentru a reduce riscurile dăunătoare pentru sănătatea pacienților.

Stilul de viață contribuie în general la apariția acestor boli (consum de alcool, dietă și activitate fizică insuficientă).

Sistemul imunitar și obezitatea

Obezitatea este un factor de risc major pentru multe patologii precum bolile cardiovasculare, diabetul și cancerul. Incidenta tot mai mare a obezității în populație evidențiază și mai mult necesitatea combaterii acesteia.

Inflamația este un factor major în multe dintre aceste patologii și prevenirea inflamației induse de obezitate trebuie să fie una dintre prioritățile principale în abordarea acestui flagel.

Modificările imunologice cauzate de obezitate sunt mediatorii decisivi ai inflamației cronice generatoare de tulburări metabolice. Spre deosebire de celulele T adaptive care recunosc antigenele peptidice, limfocitele iNKT recunosc antigenele lipidice.

Proiectul „Omental iNKT cells aș an immunological tools în obezity and cancer” (INKT CELLS), finanțat de UE, a urmărit să înțeleagă rolul celulelor iNKT în țesutul adipos pentru a dezvolta noi strategii terapeutice.

Cercetătorii au arătat că șoarecii cu deficit de celule iNKT au devenit obezi atunci când au urmat o dietă normală. Supuși unei diete bogate în grăsimi, aceștia s-au îngrășat și mai mult și au devenit rapid diabetici și rezistenți la insulină.

Transferul adoptiv al limfocitelor iNKT le-a îmbunătățit metabolismul carbohidraților. Aceste studii arată că limfocitele iNKT sunt capabile să mențină țesutul adipos în limite normale și pot corecta obezitatea chiar și cu o dietă bogată în grăsimi.

Din păcate, la șoarecii sau la oameni obezi, aceste limfocite sunt considerabil reduse, efectul lor protector fiind deci practic inexistent. Prin experimente parabiotice, cercetătorii proiectului au reușit să arate că limfocitele iNKT au fost localizate în țesutul adipos.

Profilul de expresie al acestor celule dezvăluie factori de transcripție responsabili pentru activitatea lor biologică, mai ales interleukina 2 (IL-2) și interleukina 10 (IL-10). Prin producerea acestor citokine, limfocitele iNKT controlează celulele T de reglare (Treg) și supraviețuirea, proliferarea și funcția de supresie a altor limfocite. Cercetătorii au obținut, de asemenea, indicii puternice care sugerează că țesuturile adipoase murine și umane au conținut antigene lipidice recunoscute de limfocitele iNKT. Cercetările sunt în curs de desfășurare pentru a identifica aceste lipide specifice.

Obezitatea și patologiile asociate cresc într-un ritm uluitor în lumea occidentală, așa că acest proiect va avea în mod clar un impact socio-economic semnificativ. Capacitatea de a activa selectiv celulele iNKT în țesutul adipos deschide astfel o cale terapeutică complet nouă pentru tratamentul diabetului de tip IL și obezității.

Obezitatea și supraponderalitatea

A fi supraponderali sau a suferi de obezitate afectează buna funcționare a sistemului nostru imunitar. Într-adevăr, secretăm citokine prin țesutul nostru adipos. Dintre acestea din urmă, unele sunt proinflamatorii, iar altele antiinflamatorii. Totuși, în cazul supraponderalității sau obezității, citokinele proinflamatorii le preiau pe cele care nu sunt și duc la microinflamații cronice care, pe termen lung, ne pot afecta sistemul imunitar.

Diabet: O stare de hiperglicemie ne slăbește altfel apărarea prin reducerea reacției imune

Controlul zahărului din sânge pentru persoanele cu diabet este important. Acest control nu numai că vă ajută să rămâneți sănătoși, ci vă întărește și sistemul imunitar. O stare de hiperglicemie ne slăbește altfel apărarea prin reducerea reacției imune. Sistemul nostru imunitar este astfel expus și, prin urmare, mai sensibil la infecții precum gripa, infecțiile urinare sau fungice.

În articolul lor publicat în revista Obesity Reviews, cercetătorii spun că obezitatea ar trebui considerată o formă de îmbătrânire prematură. Ei au observat cum obezitatea predispune oamenii la boli cu consecințe potențial invalidante sau fatale întâlnite de obicei la adulții în vârstă, cum ar fi alterarea genomului, sistemul imunitar slăbit, degenerarea cognitivă, diabetul de tip 2, Alzheimer, bolile cardiovasculare și cancerul.

Studiul a fost condus de Sylvia Santosa, profesor asociat de sănătate, kinesiologie și fiziologie aplicată la Facultatea de Arte și Științe. Ea și colegii ei au revizuit peste 200 de studii privind efectele obezității asupra celulelor și organelor, precum și asupra întregului organism. Bjorn Tam, cercetător postdoctoral Horizon și José Morais, profesor asociat la Departamentul de Medicină de la Universitatea McGill, au fost co-autori ai lucrării.

„Încercăm să argumentăm că obezitatea are aceleași efecte că și îmbătrânirea”, explică profesorul Santosa, titular al unei Catedre de cercetare de nivel 2 din Canada în nutriție clinică. Se pare că comorbiditățile legate de obezitate și îmbătrânire se dezvoltă conform unor mecanisme similare.»

Ei susțin că obezitatea joacă un rol important în lupta organismului împotriva bolilor legate de vârstă. Totuși, potrivit acestora, obezitatea accelerează îmbătrânirea sistemului imunitar, dăunând diferitelor celule ale sistemului imunitar. Deci, chiar dacă pacienții slăbesc, prejudiciul suferit nu este reversibil.

Efectele obezității asupra sistemului imunitar influențează susceptibilitatea la boli precum gripa, care afectează pacienții obezi mai des decât pacienții cu greutate normală. Pacienții obezi sunt, de asemenea, mai predispuși să sufere de sarcopenie, o afecțiune asociată de obicei cu îmbătrânirea care provoacă o pierdere progresivă a masei musculare și a forței.

Obezitatea: aceste celule imunitare care „manca” neuronii și cresc riscul de dementa

O dietă bogată în grăsimi, care provoacă obezitate face că celulele imune să distrugă prematur conexiunile neuronale, potrivit unui nou studiu la șoareci.

Dietele bogate în grăsimi care duc la obezitate determină sistemul imunitar să distrugă prematur conexiunile neuronale, potrivit unui nou studiu publicat în Journal of Neuroscience . Obezitatea este de fapt legată de un risc crescut de a dezvolta demență, iar înțelegerea mecanismelor ar putea ajuta la protejarea împotriva acesteia.

Cercul vicios al obezității descifrat

Obezitatea determină inflamația cronică a intestinului subțire, perturbând atât absorbția grăsimilor și zaharurilor, cât și a sistemului imunitar al tractului digestiv. Aceasta dublu lovitur,ă ar putea explica de ce această boală tinde să se intensifice în timp.

Obezitatea se transformă adesea într-un cerc vicios, situația se înrăutățește de la an la an.

Și acest ciclu ar fi încurajat de inflamația cronică a intestinului subțire, potrivit unui studiu francez publicat pe 18 iunie în revista Cell Metabolism. La persoanele obeze, partea centrală a intestinului subțire, este perturbată. În timp ce măsoară între 2 și 8 metri la persoanele cu greutate normală, este de trei ori mai larg la persoanele obeze. Miile de pliuri intestinale care căptușesc tractul digestiv sunt atunci mult mai numeroase și accelerează absorbția nutrienților. Cu cât sunt absorbite mai multe lipide și carbohidrați, cu atât creșterea în greutate crește.

Rolul acestei portiuni de intestin era puțin cunoscut anterior, deoarece prelevarea probelor era complicată. Pentru a studia pe cea a persoanelor obeze, cercetătorii au recrutat 185 de voluntari care erau supuși unei intervenții chirurgicale pentru obezitate (by-pass). În timpul operației, un mic fragment de intestin a fost recoltat și comparat cu cei a 33 de persoane cu greutate normală. Portiunea respectiva de intestin plasata între stomac și intestinul gros, joacă un rol cheie în absorbția lipidelor, carbohidraților și proteinelor.

O perturbare a imunității care promovează rezistența la insulină

Pe lângă faptul că asimilează mai multe grăsimi și zaharuri, intestinele subțiri ale persoanelor obeze au și un sistem imunitar diferit . Încă o cale care arată că agravarea obezității este auto-încurajată de intestin. Cercetătorii au observat că în portiunea respectiva a intestinului persoanelor obeze circula un număr crescut de celule imunitare, precum limfocitele. Iar acestea din urmă eliberează molecule care sunt folosite pentru comunicarea între celule: citokine. Cu toate acestea, aceste citokine sunt cele care induc inflamația cronică a intestinului.

Aceste molecule promovează, de asemenea, rezistența celulelor la insulină. Un hormon esențial pentru reglarea nivelului de zahăr din sânge, care permite glucozei să pătrundă în celule pentru a le hrăni. Sub acțiunea citokinelor, zahărul și lipidele nu pot pătrunde în celule și apoi circulă în organism către alte organe. Ca urmare, acest ciclu de iritare promovează creșterea în greutate și depozitarea grăsimilor.

Pe de altă parte, cercetătorii au arătat că colonizarea moleculelor inflamatorii a fost treptată, în funcție de severitatea obezității.

Antiinflamatoare pentru combaterea obezității?

De mai bine de 10 ani, această echipă de la Inserm și CNRS studiază rolul cheie al inflamației în obezitate. Ficatul, țesutul adipos și chiar mușchii apar inflamate în timpul acestei boli, iar citokinele sunt adesea cauza.

Dacă inflamația intestinului agravează obezitatea, atunci ne putem imagina tratarea acestei boli cu antiinflamatoare. Cu toate acestea, aceste medicamente atacă în general tractul digestiv. Cercetătorii lucrează acum pentru a găsi noi terapii non-invazive pentru a reduce starea inflamatorie intestinală.

Obezitatea: am putea-o regla folosind celulele noastre imunitare

În timp ce obezitatea ucide de trei ori mai mult decât foametea în lume, o echipă de cercetare spaniolă face un pas mai aproape de un tratament, descifrând dialogul care are loc între celulele noastre adipoase și celulele noastre imunitare. Suficient pentru a le pirata comunicarea!

Unul dintre cele mai mari rele ale secolului nostru este din ce în ce mai bine înțeles de biologi și asta este cu atât mai bine. Dacă am crezut anterior, că celulele adipoase albe, care stochează grăsime – spre deosebire de grăsimile brune care consumă energie – sunt doar un rezervor de lipide, acum știm că ele comunică cu sistemul nostru imunitar !

Celulele implicate sunt macrofagele, prima linie de apărare împotriva infecțiilor. Aflate în țesuturi, ele sunt, printre altele, capabile să ingereze celule moarte și corpuri străine, cum ar fi bacteriile sau paraziții. Dar care este legătura cu celulele noastre adipoase? Un exces de nutrient poate destabiliza de fapt legăturile chimice din interiorul celulelor și, astfel, poate produce un semnal de stres, care activează metabolismul macrofagelor. Aceste santinele ale sistemului imunitar promovează apoi inflamația că mecanism de apărare, care modifică țesuturile adipoase și poate duce la obezitate și dereglare metabolică care provoacă tulburări cardiovasculare sau chiar diabet de tip 2.

Suprimarea unei proteine care reglează răspunsul imunitar previne obezitatea

Cercetătorii de la Centro Nacional de Investigaciones Cardiovasculares (CNIC) au analizat acest răspuns inflamator al macrofagelor, pentru a înțelege ce mecanism molecular l-a declanșat. O proteină, care poartă numele dulce de Fgr tirozin kinază, a fost deja identificată de oamenii de știință de la CNIC că având un rol important în reglarea răspunsurilor imune. Prin urmare, în acest studiu, echipa de cercetare a demonstrat că ștergerea acestei proteine la șoareci a prevenit obezitatea indusă de o dietă bogată în grăsimi. Într-adevăr, în absența proteinei Fgr, în ficat este favorizată o altă cale metabolică: cetogeneza. Și acesta ni se potrivește bine.

Ficatul își crește apoi capacitatea de a folosi grăsimile ca sursă de energie, descompune lipidele și le elimină prin urină!

Aceste rezultate, observate la șoareci, au fost susținute de observarea unor grupuri de studiu umane, în care cercetătorii au descoperit o corelație puternică între prezența proteinelor Fgr și obezitate.

Prin urmare, Fgr ar fi cheia pentru a pirata comunicarea dintre celulele noastre adipoase și sistemul nostru imunitar: inhibitorii specifici ai acestei proteine ar putea trata diabetul și patologiile asociate, cum ar fi ficatul gras, bolile cardiovasculare sau chiar cancerele.

Dar să ținem cont că nu există un remediu miraculos, pentru că biologia este foarte subtilă, iar bolile sunt adesea multifactoriale.

Dialogul imuno-metabolic în obezitate și comorbiditățile acesteia Echipa dr. David Dombrowicz, imunolog, lucrează pe sistemul imuno-inflamator pentru a înțelege modul în care sistemul imunitar influențează sănătatea și mai precis asupra bolii hepatice grase, dar și în obezitate, diabet și ateroscleroză, mereu în această logică a mediul în care trăim și în care indivizii sunt expuși la un aport caloric excesiv, la prea puține exerciții fizice sau la schimbarea orelor de lucru care nu respectă ciclul circadian.

Așa cum am văzut, agresiunile asupra organismului nostrum pot fi multiple. În anumite condiții, acesta nu poate lupta singur cu toți acești agenți patogeni. În acest caz, specialiștii recomandă unele suplimente naturale. Unul dintre aceste produse este Septogal cu lactoferina de la Ropharma.

Despre Septogal cu lactoferina

Asocierea propusă are ca rezultat îmbunătățirea stării generale și în special a funcției intelectuale, asigurând prospețimea psihică prin optimizarea memoriei și atenției, conferind o stare de relaxare benefica;

Reface echilibrul mental şi fizic al organismului perturbat de un stil de viaţă solicitant, şi menţine ritmul cardiac în limite normale;
Îmbunătăţirea stării generale şi în special a funcţiei intelectuale, asigurând prospeţimea psihică prin optimizarea memoriei şi atenţiei, conferind o stare de relaxare benefică;
Susţine capacitatea de apărare a organismului la diferite tipuri de stres;
Efect cardio-protector, reglează ritmul cardiac şi asigură o bună irigare a muşchiului inimii.

Compoziție:

Lactoferină
Vitamina C
Mentol
Ulei esenţial de Eucalipt
Ulei esenţial de Mentă
Ulei esenţial de Pin
Vitamina B6
Riboflavină
Tiamină

Lactoferina:

Până în prezent, cel mai bine studiat ingredient activ din BC și lapte este LF. Este o proteină veche, evolutivă, prezentă în fluidele excretoare ale mamiferelor și granulele secundare ale neutrofilelor și este eliberată din acestea în locurile de inflamație.

Această proteină aparține familiei de transfer și are proprietatea de a lega doi ioni Fe3+.

În ultimii 60 de ani de cercetare intensivă, au fost descrise până la 20 de activități fiziologice diferite ale LF.

Acțiunea LF în ameliorarea efectelor secundare cauzate de terapiile cu antibiotice și AINS, precum și stresul psihofizic

Capacitatea de a lega fierul, de a lupta împotriva microbilor și de a regla hematopoieza se numără printre cele mai importante proprietăți ale peptidelor derivate din LF și LF.

Alte proprietăți ale LF includ :

reglarea funcției sistemului imunitar (imunosupresie sau imunoactivare) și procesele de oxidoreducere (redox) (adică cele în timpul cărora sunt eliberați radicalii liberi de oxigen), –
inhibarea creșterii celulelor canceroase,
promovarea osteogenezei și vindecarea rănilor,
reglarea metabolismului glucozei și lipidelor,
susține funcțiile intestinale și îmbogățește microbiota intestinală.

Alte proprietăți ale LF, cum ar fi efectele antistres, hipotensive și analgezice, sunt la fel de importante.

Toate aceste efecte ale LF afectează pozitiv multe aspecte ale sănătății noastre, jucând un rol deosebit de important în dezvoltarea nou-născuților și a sugarilor, precum și la pacienții mai în vârstă tratați pentru o varietate de infecții (inclusiv bacteriemie și sepsis) și în timpul convalescenței după grave. boli, intervenții chirurgicale sau chimioterapie

Efectele indirecte apar prin reglarea activității sistemului imunitar prin întărirea acestuia în stadiile incipiente ale infecției (pentru a accelera eliminarea agenților infecțioși și vindecarea zonelor afectate) și slăbirea acestuia în etapele ulterioare (pentru a facilita restabilirea homeostaziei).

Mai mult, accelerează repararea țesuturilor deteriorate și vindecarea rănilor.

În plus, LF inhibă inflamația cronică și dezvoltarea polipilor, care reprezintă un stadiu incipient al cancerului intestinal.

Vitamina C

Cunoscută și sub denumirea de acid ascorbic, vitamina C ajută buna funcționare a sistemului imunitar și ameliorează efectele radicalilor liberi asupra organismului. Acest compus menține și stimulează formarea de colagen, substanță ce este esențială pentru sănătatea vaselor de sânge, a ligamentelor, a cavității bucale, dar și al pielii.

Mentolul

Este o substanță activă găsită în frunzele de mentă și care, este folosită atât în industria alimentară, cât și cea farmaceutică. Principalele sale beneficii sunt în a oferi o senzație de răcoare dacă este masticat sau aplicat pe piele, iar odată digerată, această substanță conferă o senzație de liniște. În cazul afecțiunilor buco-faringiene, acesta este folosit în scop antiseptic, antiinflamator, dar și datorită efectul său ușor anestezic.

Uleiul esențial de eucalipt

Eucaliptul este folosit în pricipal sub două forme pentru a beneficia de efectele sale curative. În primă instanță, se vor folosi frunzele (Eucalyptus folium), cu precădere în fabricarea unor preparate medicinale cu consistență solidă.

În cea de-a doua instanță, esența acestor frunze se vă combina cu apa, rezultând uleiul esențial (Eucalyptus aetheroleum).

Ca și proprietăți fizice, acesta din urmă este un lichid limpede, posibil ușor gălbui sau incolor, având un miros specific și un gust foarte puternic, înțepător. Printre numeroasele sale beneficii, uleiul esențial de eucalipt și-a dovedit beneiciile în ameliorare simptomelor asociate gripei, răcelii, sinuzitei dar și trahiobronșitei.

Uleiul esențial de mentă

Printre multiplele beneficii asociate uleiului esențial de mentă amintim un efect direct asupra stării de bine a organismului.

Menta a fost utilizată încă din cele mai vechi timpuri în scopuri medicinale, cu toate acestea, tehnologia a evoluat, iar produsul de față beneficiază de toate efectele curative ale acesteia. Printre aceste beneficii curative putem aminti:

Stimularea proceselor digestive;
Combate efectele diareice (aceasta este chiar recomandată în prevenirea efectelor adverse în tratamentul cu antibiotice);
Eefect antiinfecțios – prin tamponare pe o rană, menta poate ajuta la eliminarea bacteriilor din zona locală. Iar prin administrare internă, aceasta luptă cu organismele străine ce dezvoltă o stare generală alterată asupra pacientului;
Efect antiinflamator;
Efect decongestionat și expectorant;
Ușor efect analgezic;

Uleiul esențial de pin

În ceea ce privește efectul curativ a uleiului esențial de pin, acesta se datorează conținutului ridicat de fenoli și al substanțelor acide care luptă împotriva bacteriilor, dar și al infecțiilor din organism.

Prin calitățile sale, pinul are efect expectorant și decongestionat, ameliorând tusea și prevenind riscul de apariție al infecției la nivelul sinsurilor.

De asemena, acesta are și numeroase efecte beneficie la nivel psihologic, compoziția să contribuind la menținerea stări de bine. Administrat frecvent, acesta poate preveni sau ameliora stările asociate anxietății.

Vitamina B6

Vitamina B6 poate fi găsită și sub denumirea de piridoxină. În mod popular, acesta se găsește pe etichetele suplimentelor alimentare sau al alimentelor sub denumirea de „vitamina B6”.

Principalul beneficii pe care aceasta îl aduce asupra organismului este menținerea unei funcționalități optime a sistemului nervos (SNC și SNV).

De asemena, aceasta menține metabolismul și contribuie la creare de noi celule sanguine, având astfel un puternic efect antioxidant. Acționând asupra sistemului nervos, vitamina B6 previne problemele neurologice cum ar fi maladia Alzheimer și pierderile de memorie.

De asemena, consumată cu regularitate, aceasta ameliorează și efectele asociate poluării asupra organismului.

Riboflavină

Riboflabina este una dintre vitaminele ce aparține complexului de vitamina B.

Aceasta mai poate fi găsită și sub denumirea de „vitamina B2”.

Unul dintre principalele beneficii aduse organismului este contribuția adusă în metabolizarea grăsimilor și al proteinelor, asigurând astfel aportul de energie necesar organismului. Prin contribuția metabolizantă, putem afirma și faptul că susține sănătatea mucoasei digestive, ameliorând astfel și simptomele asociate hiperacidității gastrice.
Secundar, aceasta contribuie și la absorbția altor nutrienți esențiali, precum: acidul folic, fierul, vitamina B1/B3/B6.

Tiamină

Tiamina este un compus esențial în buna funcționare a organismului, aceasta regăsindu-se și sub denumirea de vitamina B1. Printre multiplele beneficii aduse de către această vitamină asupra organismului, dorim să amintim:

Asigură buna funcționare a sistemului muscular;
Asigură funcționarea optimă a mușchiului cardiac (miocard);
Se recomandă că adjuvant în lipsa apetitului sau către pacienții diagnosticați cu colită ulcerativă;
Aducând și beneficii asupra sistemului nervos, această vitamină se poate găși și în schema de tratament a persoanelor diagnosticate cu sindromul Wernicke-Korsakoff.

Sindromul Wernicke – Korsakoff reprezintă în esență două afecțiuni distincte: boala Wernicke și sindromul Korsakoff. Boala Wernicke se referă al deteriorarea nervilor din sistemul nervos central și periferic (prinicpalii factori sunt malnutriția și abuzul de alcool); iar sindromul Korsakoff este caracterizat prin apariția problemelor de memorie și lezarea nervilor.

Suplimentul alimentar Septogal cu lactoferina poate fi achiziționat din Farmaciile Ropharma, farmaciile partenere Ropharma și online: https://ropharma.ro/septogal-lactoferina-x-27-compr?search=Septogal%20

Despre Activit Colostru Premium

Activit Colostru Premium este un supliment alimentar care conține colostru bovin și vitamina C, cu rol major în întărirea sistemului imunitar al copiilor și al adulților.
Suplimentul alimentar Activit Colostru Premium contribuie la sănătatea sistemului digestiv, combate simptomele de îmbătrânire și regenerează țesuturile, restabilind echilibrul celular.
Grație suplimentului Activit Colostru Premium, previi recurența infecțiilor și reduci microorganismele patogene. Este recomandat și în cazul reducerii efectelor secundare, în administrarea de antibiotice.
Activit Colostru Premium crește randamentul intelectual și fizic, precum și starea generală de bine și calitatea vieții.

Compoziție

Colostru bovin 200 mg, bogat în imunoglobulină și substanțe biologice active, cu acțiune antimicrobiană. În comparație cu alte produse lactate, colostrul este singurul care conține și proteine din zer, de înaltă calitate, în concentrații mai mici. Datorită efectelor benefice, colostrul se găsește în suplimente alimentare, adecvate pentru susținerea funcțiilor imune, îmbunătățirea performanței sportive, îmbunătățirea sănătății sistemului digestiv și combaterea infecțiilor.

Vitamina C 90 mg, un puternic antioxidant, care influențează modul în care organismul se apară în fața radicalilor liberi. Cu ajutorul vitaminei C, organismul este protejat și se poate lupta mai ușor cu diferite afecțiuni. Un consum optim de vitamina C sporește cantitatea de antioxidanți din organism cu până la 30%.

Despre Colostrul bovin

Diferența dintre colostru și laptele matern

Contrar credinței populare, colostrul și laptele matern au compoziții foarte diferite, ceea ce explică și aspectul lor foarte diferit.

Veți observa în timpul alăptării că colostrul este gros și culoarea acestuia variază de la galben-portocaliu la maro deschis. În jurul celei de-a cincea zile preia laptele de tranziție, mult mai fluid și alb, apoi la aproximativ cincisprezece zile de la naștere este secretat laptele matur.

Laptele de tranziție, apoi laptele matur, sunt mult mai puțin bogate în proteine și anticorpi decât colostrul. Pe de altă parte, laptele matern este mai interesant din punct de vedere nutrițional, fie că este vorba de lapte de tranziție sau de lapte matur. Sunt de fapt mai bogate în calorii, lactoză (zahăr) și grăsimi pentru a garanta creșterea bună a nou-născutului și creșterea suficientă în greutate.

Dacă dorim să facem o sinteză a colostrului în comparație cu laptele matur, trebuie să remarcăm că acesta:

este mai dens
conține mai puțină lactoză și lipide, dar conține de 2,5 ori mai multe proteine
conține mai puțini acizi grași cu lanț scurt, mai mulți acizi grași cu lanț lung și colesterol
conține de 100 de ori mai multe imunoglobuline cu proprietăți antiinfecțioase
este mult mai bogat în vitamine liposolubile: de 3 ori mai multa vitamina 1, de 2 până la 4 ori mai multa vitamina E.
conține mai multe minerale și oligoelemente, în special sodiu, potasiu, clor, cupru și zinc.
Proteinele mari, cum ar fi anticorpii, își desfășoară efectul în tractul gastrointestinal, în timp ce factorii imuni mai mici, cum ar fi hormonii, pot fi absorbiți în sânge.

Surse alimentare de colostru

În mod normal, oamenii consumă colostru doar pe o perioadă scurtă a existenței lor, adică atunci când sunt alăptați, în intervalul de 24 până la 48 de ore de la naștere. Colostrul comercial provine de la vaci de lapte care tocmai au născut.

Colostrul luptă împotriva infecțiilor

Două treimi din celulele din colostru sunt celule albe din sânge, care protejează împotriva infecțiilor și ajută copilul să lupte singur împotriva infecțiilor.1„Gulbulele albe sunt importante pentru reacțiile imune. Ele protejează și resping agenții patogeni”, spune profesorul Peter Hartmann, un expert renumit în știința lactației la Universitatea din Australia de Vest.

Acum, fără protecția corpului tău, bebelușul tău trebuie să fie pregătit să facă față provocărilor lumii din jurul lui. Celulele albe din colostru produc anticorpi care pot neutraliza bacteriile sau virusurile. Acești anticorpi sunt deosebit de eficienți pentru durerile de stomac și diaree, ceea ce este deosebit de important pentru nou-născuții al căror stomac nu este matur.

Descrierea vitaminei C

Vitamina C este solubilă în apă, adică este solubilă în apă. Deși majoritatea mamiferelor îl pot sintetiza, corpul uman și-a pierdut capacitatea de a face acest lucru în timpul evoluției. Prin urmare, trebuie să-l obțină în fiecare zi din alimente . Vitamina C se absoarbe în principal din intestinul subțire și, în cantități mult mai mici, din gură și stomac; se elimină prin urină. În organism, este prezent în principal în cristalinul ochiului, celulele albe din sânge, glanda pituitară, glandele suprarenale și creier.

Atenţie. Aerul, apa și căldura pot distruge vitamina C din alimente. Pentru a păstra vitamina C în alimente, este de aceea recomandabil să gătiți legumele rapid în cât mai puțină apă (abur, cuptor cu microunde sau stil chinezesc, de exemplu).

Caracteristicile vitaminei C:

Numit acid ascorbic
Se găsește în fructe și legume
Ajută la lupta împotriva oxidării și la întărirea sistemului imunitar
Acționează sinergic cu vitamina E, seleniu și zinc
favorizează absorbția fierului

De ce să consumi alimente bogate în vitamina C?

Vitamina C: roluri și beneficii în organism

Antioxidant

Vitamina C are putere antioxidantă puternică. Combinat cu alte molecule antioxidante precum vitamina E, seleniu sau zinc, ajută la neutralizarea excesului de radicali liberi din organism. Că rezultat, acidul ascorbic protejează împotriva stresului oxidativ și a îmbătrânirii celulare premature. Această acțiune antioxidantă este implicată și în protejarea organismului împotriva anumitor patologii precum cancerul, bolile cardiovasculare sau chiar patologiile neurodegenerative.

Funcționarea creierului

Vitamina C permite producerea de neurotransmitatori în creier: dopamină, norepinefrina, adrenalina etc. Prin urmare, este esențial pentru funcționarea corectă a creierului. În plus, capacitatea să de a lupta împotriva oxidării ar putea fi utilă în încetinirea apariției patologiilor neurodegenerative (Alzheimer, de exemplu).

Sistem imunitar

Concentrația de vitamina C este deosebit de importantă în celulele care asigură apărarea imunitară a organismului. Într-adevăr, participă la producerea și reînnoirea globulelor albe și astfel permite organismului să se apere împotriva agenților patogeni interni și externi.

Produsul Activit Colostru Premium poate fi achzitionat din Farmaciile Ropharma, farmaciile partenere Ropharma si online: https://ropharma.ro/pachet-promo-activit-colostru-premium?search=Activit%20Colostru%20Premium&description=true

Despre Activit Imuno Forte:

Întărește sistemul imunitar
Crește rezistența organismului
Are rol antiviral, antibacterian, antiparazitar, antifungic
Reduce rata recurenței infecțiilor și rezistența la antibiotice
Are rol prebiotic, protejând flora intestinală
Are efect antioxidant, ajutând la eliminarea radicalilor liberi

Compoziție

vitamina C 60 mg;
colostru bovin 200mg;
lactoferina 150mg;

Efectele de dorit ale administrării Colostrului bovin (BC) și Lactoferinei (LF)

Efectele de dorit ale administrării BC și LF provin din proprietățile lor fiziologice multiple, cum ar fi:

promovarea maturării celulelor T și B,
elicitarea mielopoiezei,
efectul asupra funcției axei hipotalamus-hipofizo-suprarenale,
reglarea metabolismului fierului,
inhibarea microbilor patogeni,
stimularea creșterii microbiotei intestinale benefice și
stabilizarea membranelor mucoase intestinale.

Este disponibilă o gamă largă de produse comerciale care conțin BC și LF, de la produse alimentare la suplimente alimentare și produse cosmetice.

In concluzie, revizuirea prezentată a studiilor pe animale și clinice permite ca BC și LF să fie considerate produse naturale, sigure și valoroase care pot fi utilizate pentru terapie adjuvantă in tratamtul infecțiilor cu antibiotice sau inflamației cu AINS și corticosteroizi.

BC și LF pot fi recomandate și oamenilor supuși la stres prelungit, mai ales la temperaturi ambientale ridicate (soldați și servicii de urgență), pacienților după operații și accidente, persoanelor active fizic și sportivilor de antrenament.

Descrierea vitaminei C

Vitamina C este solubilă în apă, adică este solubilă în apă. Deși majoritatea mamiferelor îl pot sintetiza, corpul uman și-a pierdut capacitatea de a face acest lucru în timpul evoluției. Prin urmare, trebuie să-l obțînă în fiecare zi din alimente . Vitamina C se absoarbe în principal din intestinul subțire și, în cantități mult mai mici, din gură și stomac; se elimină prin urină. În organism, este prezent în principal în cristalinul ochiului, celulele albe din sânge, glanda pituitară, glandele suprarenale și creier.

Atenţie. Aerul, apa și căldura pot distruge vitamina C din alimente. Pentru a păstra vitamina C în alimente, este de aceea recomandabil să gătiți legumele rapid în cât mai puțînă apă (abur, cuptor cu microunde sau stil chinezesc, de exemplu).

Caracteristicile vitaminei C:

Numit acid ascorbic
Se găsește în fructe și legume
Ajută la lupta împotriva oxidării și la întărirea sistemului imunitar
Acționează sinergic cu vitamina E, seleniu și zinc
favorizează absorbția fierului

De ce să consumi alimente bogate în vitamina C?

Vitamina C: roluri și beneficii în organism

Antioxidant

Vitamina C are putere antioxidantă puternică. Combinat cu alte molecule antioxidante precum vitamina E, seleniu sau zinc, ajută la neutralizarea excesului de radicali liberi din organism. Ca rezultat, acidul ascorbic protejează împotriva stresului oxidativ și a îmbătrânirii celulare premature. Această acțiune antioxidantă este implicată și în protejarea organismului împotriva anumitor patologii precum cancerul, bolile cardiovasculare sau chiar patologiile neurodegenerative.

Funcționarea creierului

Sistem imunitar

Produsul Activit Imuno Forte poate fi achizitionat din Farmaciile Ropharma, farmaciile partenere Ropharma si online: https://ropharma.ro/activit-imuno-forte?search=Activit%20Imuno%20Forte&description=true

Despre Septogal cu lactoferina

Reface echilibrul mental şi fizic al organismului perturbat de un stil de viaţă solicitant, şi menţine ritmul cardiac în limite normale;
Îmbunătăţirea stării generale şi în special a funcţiei intelectuale, asigurând prospeţimea psihică prin optimizarea memoriei şi atenţiei, conferind o stare de relaxare benefică;
Susţine capacitatea de apărare a organismului la diferite tipuri de stres;
Efect cardio-protector, reglează ritmul cardiac şi asigură o bună irigare a muşchiului inimii.

Compoziție:

Lactoferină
Vitamina C
Mentol
Ulei esenţial de Eucalipt
Ulei esenţial de Mentă
Ulei esenţial de Pin
Vitamina B6
Riboflavină
Tiamină

Lactoferina:

Această proteină aparține familiei de transfer și are proprietatea de a lega doi ioni Fe3+.

În ultimii 60 de ani de cercetare intensivă, au fost descrise până la 20 de activități fiziologice diferite ale LF.

Acțiuuea LF în ameliorarea efectelor secundare cauzate de terapiile cu antibiotice și AINS, precum și stresul psihofizic

Capacitatea de a lega fierul, de a lupta împotriva microbilor și de a regla hematopoieza se numără printre cele mai importante proprietăți ale peptidelor derivate din LF și LF.

Alte proprietăți ale LF includ :

reglarea funcției sistemului imunitar (imunosupresie sau imunoactivare) și procesele de oxidoreducere (redox) (adică cele în timpul cărora sunt eliberați radicalii liberi de oxigen), –
inhibarea creșterii celulelor canceroase,
promovarea osteogenezei și vindecarea rănilor,
reglarea metabolismului glucozei și lipidelor,
susține funcțiile intestinale și îmbogățește microbiota intestinală.

Alte proprietăți ale LF, cum ar fi efectele antistres, hipotensive și analgezice, sunt la fel de importante.

Mai mult, accelerează repararea țesuturilor deteriorate și vindecarea rănilor.

În plus, LF inhibă inflamația cronică și dezvoltarea polipilor, care reprezintă un stadiu incipient al cancerului intestinal.

Vitamina C

Mentolul

Uleiul esențial de eucalipt

În cea de-a doua instanță, esența acestor frunze se vă combina cu apa, rezultând uleiul esențial (Eucalyptus aetheroleum).

Uleiul esențial de mentă

Printre multiplele beneficii asociate uleiului esențial de mentă amintim un efect direct asupra stării de bine a organismului.

Stimularea proceselor digestive;
Combate efectele diareice (aceasta este chiar recomandată în prevenirea efectelor adverse în tratamentul cu antibiotice);
Eefect antiinfecțios – prin tamponare pe o rană, menta poate ajuta la eliminarea bacteriilor din zona locală. Iar prin administrare internă, aceasta luptă cu organismele străine ce dezvoltă o stare generală alterată asupra pacientului;
Efect antiinflamator;
Efect decongestionat și expectorant;
Ușor efect analgezic;

Uleiul esențial de pin

Prin calitățile sale, pinul are efect expectorant și decongestionat, ameliorând tusea și prevenind riscul de apariție al infecției la nivelul sinsurilor.

Vitamina B6

Vitamina B6 poate fi găsită și sub denumirea de piridoxină. În mod popular, acesta se găsește pe etichetele suplimentelor alimentare sau al alimentelor sub denumirea de „vitamina B6”.

Principalul beneficii pe care aceasta îl aduce asupra organismului este menținerea unei funcționalități optime a sistemului nervos (SNC și SNV).

De asemena, consumată cu regularitate, aceasta ameliorează și efectele asociate poluării asupra organismului.

Riboflavină

Riboflabina este una dintre vitaminele ce aparține complexului de vitamina B.

Aceasta mai poate fi găsită și sub denumirea de „vitamina B2”.

Tiamină

Asigură buna funcționare a sistemului muscular;
Asigură funcționarea optimă a mușchiului cardiac (miocard);
Se recomandă că adjuvant în lipsa apetitului sau către pacienții diagnosticați cu colită ulcerativă;
Aducând și beneficii asupra sistemului nervos, această vitamină se poate găși și în schema de tratament a persoanelor diagnosticate cu sindromul Wernicke-Korsakoff.