După ce ai trecut de procesul stresant și nu foarte confortabil din timpul unui RMN, vine momentul rezultatelor prezentate și interpretate. Raportul RMN este documentul care detaliază și sintetizează tot ce a descoperit radiologul după scanările repetate, în imaginile generate. Analiza sa atentă poate dezvălui pacientului și medicului specialist detalii interesante și esențiale pentru diagnosticul corect.
Un raport RMN pare desprins dintr-un manual de fizică sau medicină avansată pentru un pacient fără experiență și expertiză medicală vastă, însă, în realitate, are o structură simplă, logică și descrie tot ce a văzut radiologul în imaginile de la scanarea RMN. Cunoașterea celor mai frecvenți termeni folosiți în rapoartele RMN și înțelegerea lor va ajuta enorm în interpretarea corectă a rezultatelor primite și a explicațiilor medicului curant.
Ce este raportul RMN, ce conține și când îl vei primi, cât va dura până îl vei putea analiza și tu, pacientul?
Raportul RMN, care include rezultatele scanărilor RMN cu sau fără substanță de contrast, este un document foarte important care detaliază tot ce s-a descoperit la scanări. El este oferit medicului și pacientului de către radiolog și are o structură clară: Indicații clinice, indicații despre pacient, Tehnică, Protocol-secvențele rulate (T1, T2, FLAIR) și secțiunea care detaliază ce anume s-a descoperit în urma RMN-ului.
La final există și un rezumat care ține loc de concluzie, cu propunerea unui diagnostic diferențial sau diagnostic potențial din partea medicului specialist și eventuale recomandări. În raportul RMN avem o descriere a structurilor anatomice în termeni de intensitate a semnalelor, de identificare a anomaliilor, leziunilor, inflamațiilor în perspectivele, planurile axiale, coronale sau sagitale.
Apar informațiile clinice, de ce a fost recomandat RMN-ul, cum s-a efectuat RMN-ul, dacă s-a folosit și agent de contrast, un inventar al observațiilor clinice, ce e normal și ce e anormal. Dacă au mai fost realizate RMN-uri în trecut, se compară rezultatele pentru a se vedea o evoluție, schimbări la nivel de organe, țesuturi, vase de sânge chiar.
E o „traducere” a imaginilor detaliate legate de țesuturile moi, oase, organe, cu rol de ghidaj pentru un eventual diagnostic rapid și clar. Medicul și pacientul vor primi rezultatele RMN-ului în funcție de urgența cazului și de complexitatea scanărilor.
De obicei este vorba de 1-2 săptămâni, medicul specialist fiind cel care va primi raportul. Dacă este vorba de o urgență majoră (cum ar fi un accident vascular cerebral), medicul primește raportul în câteva ore sau chiar pe loc.
Înainte ca medicul să realizeze evaluarea RMN-ului, pacientul poate să vadă, mai nou, rezultatele și într-un portal web sau în aplicația de mobil, dacă există o astfel de infrastructură digitală.
E important de reținut că raportul RMN nu e un verdict, e doar pentru medicul specialist și ajută la diagnosticare; conține terminologie complexă medicală, greu de descifrat corect și de interpretat de un pacient fără experiență și fără cunoștințe medicale solide.
Radiologul vede doar nişte „umbre” și semnale, însă medicul specialist curant va fi cel care pune diagnosticul, după analiza simptomatologiei pacientului.
Interpretarea rezultatelor unui RMN se va face doar în contextul unui examen clinic detaliat, unor simptome prezente și unui istoric medical al pacientului. Un raport RMN normal înseamnă că totul e în regulă, nu s-au găsit anomalii.
Când se găsesc, totuși, anomalii de orice fel, se vor realiza alte teste imagistice (RMN, CT, ultrasunete) sau biopsie în cazuri grave, pentru confirmarea observațiilor de la RMN. Anomaliile descoperite la un RMN de rutină ar putea fi:
- Chisturi;
- Edeme;
- Leziuni;
- Mase de țesut cu volum anormal, creștere neașteptată;
- Tumori benigne, maligne.
Terminologia din raportul RMN. Cei mai utilizați termeni explicați pe înțelesul tău
Din momentul în care radiologul a interpretat imaginile obținute în urma scanărilor RMN, urmează interpretarea rezultatelor. Medicul specialist cu experiență, care se ocupă de cazul pacientului, va putea realiza evaluarea rapid, odată ce are în față și istoricul medical al pacientului și alte analize sau teste realizate pentru a avea o imagine clară a diagnosticului.
Pacientul care a primit recomandare de RMN poate vedea rezultatul până să îl vadă și medicul, până să aibă programarea, cum am amintit anterior. Pentru a nu exista confuzie sau anxietate, detaliem și explicăm în continuare principalii termeni medicali tehnici pe care îi vei vedea în raportul RMN.
De notat că pot exista foarte multe variații și termeni tehnici în funcție de zona scanată și de ce se urmărește prin recomandarea de RMN.
- Nesemnificativ – zona scanată e normală, fără afecțiuni sau anomalii semnificative;
- Hiperintensitate/Luminoasă – țesuturi ce pot indica grăsime sau anomalii precum inflamația, edemul ori hemoragia;
- Hipointensitate/Întunecată – afecțiuni cronice prezente, sânge vechi sau calcificări locale, os dens, aer, ligamente compacte;
- Izosemnal – zona vizată de RMN are aceeași nuanță de gri ca țesutul sănătos care înconjoară zona;
- T1 – secvență folosită în principal pentru anatomie. Lichidul cefalorahidian este negru;
- T2 – secvență folosită pentru patologie. Apa, inflamațiile sau grăsimea pot apărea albe (strălucirea semnalizează adesea lichid sau o problemă medicală);
- FLAIR – secvență T2 specială în care lichidul normal (apa) este „anulat” și apare negru, fiind extrem de utilă pentru a evidenția leziuni în interiorul țesutului cerebral;
- Leziune/Masă/Tumoră – zona arată anormal și trebuie investigată;
- Edem – acumulare de lichid/inflamație, umflătură localizată;
- Îmbunătățire – e un termen care trimite la modul în care arată țesutul după utilizarea substanței de contrast, fiind evidențiată inflamația, tumorile sau modificările fluxului sanguin;
- Stenoză – îngustarea spațiului (exemplu: canalul spinal);
- Deshidratarea discului – uscare, degenerare la nivel de disc spinal;
- Corelație clinică recomandată – indicație de la radiolog; medicul specialist care se ocupă de caz trebuie să compare rezultatele RMN cu simptomele și testele fizice pentru un diagnostic final;
- Obiecte luminoase neidentificate (UBO) – pete luminoase pe scanări RMN, adesea legate de modificări vasculare minore, ce necesită monitorizare;
- Compresia măduvei spinării – constatare și detaliu ce impune intervenție urgentă;
- Acut – o schimbare recentă, bruscă;
- Sever – arată gravitatea afecțiunii localizate;
- Critic – ce s-a descoperit sau e indicat este foarte grav și necesită acțiuni sau intervenții medicale imediate;
- Atrofie cerebrală sau micșorare a creierului – constatare care indică o reducere a volumului țesutului cerebral, ce trebuie evaluată în contextul vârstei și al simptomelor;
- Accident vascular cerebral, tumori sau scleroză multiplă – constatări la RMN ce impun diagnostic și intervenție rapidă;
- Protruzie/Hernie – discul intervertebral este ieșit din spațiul normal;
- Modic I, II, III – grade de modificare ale vertebrelor; Modic I indică de obicei o fază inflamatorie activă, iar Modic II o conversie adipoasă;
- Leziuni demielinizante – sunt zone unde „izolația” (mielina) nervilor a fost afectată sau modificată;
- Priza de contrast – absorbția substanței injectate, care face zona să apară luminoasă, indicând activitate intensă (inflamație, infecție sau tumoră);
- Incidentalom – o descoperire accidentală a unei anomalii care nu are legătură cu motivul investigației; poate necesita sau nu teste suplimentare;
- Protruzie/Debord discal – o ușoară deplasare de disc (disc „bombat”), fără ruptură, încă, de înveliș exterior;
- Foramen (gaură de conjugare) – canalul de ieșire a nervilor din coloană. Poate apărea termenul de stenoză foraminală dacă este îngustat;
- Leziune de menisc (Grad I, II, III) – gradele I și II se referă la modificări interne, gradul III la rupturi care ajung la suprafață;
- Epanșament fluid – o acumulare de lichid care a depășit limitele normale;
- Proces expandent, înlocuitor de spațiu – este o formațiune (tumoare, chist, abces) care se dezvoltă într-un spațiu anatomic ocupându-l;
- Plan sagital, axial, coronal – se referă la unghiurile de tăiere: profil, de sus în jos, respectiv din față;
- Antero-posterior – direcția dinspre față spre spate;
- Cranio-caudal – direcția de sus în jos (de la cap spre picioare);
- Medial/Lateral – spre mijlocul corpului, respectiv spre exterior;
- Circumferențial – care înconjoară o structură pe marginea ei;
- Angiom/hemangiom – aglomerare benignă (necanceroasă) de vase de sânge;
- Spații Virchow-Robin – mici spații pline cu lichid în jurul vaselor de sânge cerebrale, de cele mai multe ori normale;
- Glioză – un proces de „cicatrizare” în țesutul cerebral, în urma unor leziuni mai vechi;
- Hipoplazie – dezvoltarea incompletă a unui vas de sânge sau a unui organ;
- Semnal de void (Flow void) – absența semnalului într-un vas, indicând de obicei un flux sanguin rapid (prezent în vasele permeabile);
- Necroză – țesut care nu mai este viu din cauza lipsei de irigare sau a bolii;
- Steatoză – depuneri de grăsime, termen întâlnit frecvent la evaluarea ficatului;
- Nodular/Multinodular – prezența unor mici formațiuni rotunde;
- Osteofite – „ciocuri” osoase care apar pe marginile vertebrelor ca semn al degenerării;
- Spondilolistezis – alunecarea unei vertebre în raport cu cea de dedesubt;
- Vid discal – prezența gazului în interiorul unui disc degenerat;
- Septuri/Septat – existența unor pereți despărțitori în interiorul unei formațiuni;
- Omogen/Neomogen – indică dacă o structură are un aspect uniform sau prezintă variații de semnal;
- Concluzii corelate cu tabloul clinic – este o formulare standard. Radiologul recomandă ca rezultatele să fie interpretate doar împreună cu simptomele pacientului;
- Fără substrat patologic decelabil – nu au fost identificate anomalii vizibile, aspectul fiind în limite normale.
La final, ar fi interesant de știut cum arată un raport RMN normal, pe scurt, și ce termeni vei întâlni:
- Structuri anatomice normale;
- Fără semne de fracturi sau deformări;
- Intensitatea este tipică la nivel de semnal din țesuturi;
- Fără mase sau leziuni anormale prezente.
