Activitate antibacteriană
Lf este atât bacteriostatic, cât și bactericid, destabiliza membrana bacteriana, determina slabirea acestora si creste permeabilitatea acestora.
Activitatea bactericidă a Lf implică, de asemenea, inhibarea atașării bacteriilor la celulele gazdă. Astfel, prin legarea de GAG-urile și integrinele gazdei, Lf neutralizează acești agenți patogeni din stadiile incipiente ale infecției.
Rezistența la antibiotice a anumitor bacterii se poate datora faptului că acestea sunt capabile să se organizeze în biofilme. Studiile in vitro arată că apo-Lf, prin interacțiunea cu aceste diferite molecule de suprafață, poate preveni formarea acestor biofilme.
Activitate antivirală
Lf exercită această activitate împotriva virusurilor ADN și ARN, în special cele ale hepatitei, herpesului și HIV (virusul imunodeficienței umane).
De asemenea, Lf pare să fie capabil să inhibe replicarea virală a virusului HIV-1, a virusului hepatitei cronice C și a rotavirusurilor in vitro .
Studiile clinice inițiale au arătat că administrarea orală de Lf a crescut reducerea încărcăturii virale la pacienții infectați cu virusul herpes tratați cu aciclovir.
Activități antifungice, antiparazitare și antiprionice
Aportul oral de bLf reduce semnificativ candidoza orală ducând la recuperarea totală la unele dintre animalele afectate. Această activitate antifungică este legată de capacitatea Lf de a adsorbi pe drojdii, de a destabiliza peretele acestora dar și de a induce apoptoza la aceste organisme.
Activitatea antiparazitară pare complexă și necesită diferite strategii implementate de Lf: fixarea la membrana amibei Entamoeba histolytica provocând astfel leziuni semnificative, inhibarea creșterii Toxoplasmei gondii în celulele sale gazdă și interacțiunea cu receptorii specifici prezenți pe suprafața Trichomonas vaginalis. și Trypanosoma cruzi bLf ar putea reduce, de asemenea, infecțiozitatea prionilor prin inhibarea acumulării formei infecțioase în celulele infectate.
Modularea răspunsului inflamator
Lf este un modulator puternic al răspunsului inflamator, protejând organismul de atacurile agenților patogeni, dar jucând și un rol cheie în patologiile inflamatorii.
Activitate antiinflamatoare
Prin interacțiunea cu LPS și numeroși receptori de pe suprafața celulelor epiteliale și imune, Lf modulează producția de citokine și recrutarea celulelor imune la locul inflamației și protejează astfel împotriva șocului septic.
Numeroase studii pe animale arată că aportul oral de bLf protejează eficient împotriva dozelor letale de LPS. Mecanismul de actiune al acestei protectii Lf, prin reducerea mediului proinflamator, protejeaza si impotriva anumitor afectiuni: artrita reumatoida, inflamatia cronica a intestinului, bolile neurodegenerative si alergiile cutanate.
Numeroase studii care utilizează modele animale de inflamație experimentală a diferitelor țesuturi afectate arată că administrarea orală de bLf reduce inflamația.
În cele mai multe cazuri, această protecție se datorează și unei reduceri a producției de TNF-α ( factor de necroză tumorală) și IL (interleukina)-1β și creșterii IL-10.
Această modulare a procesului inflamator implică și o reducere a recrutării celulelor imune, în special a leucocitelor.
Activitate antioxidantă
Activarea monocitelor/macrofagelor de către LPS sau TNF-α declanșează activitatea fagocitară și duce la creșterea producției de specii reactive de oxigen care pot fi îmbunătățite în prezența fierului liber. Lf eliberat la locul inflamației, prin captarea fierului, limitează acest proces și deteriorarea cauzată membranelor celulare prin prevenirea peroxidării lipidelor. Recent, un studiu clinic pe o cohortă de 90 de pacienți cu hepatită cronică C a arătat că subiecții care au ingerat bLf au arătat o îmbunătățire a statusului lor oxidant hepatic.
Activitate proinflamatorie
Lf influențează nu numai imunitatea înnăscută, ci și imunitatea dobândită, prin stimularea răspunsurilor gazdei. Experimentele efectuate la animale arată că bLf stimulează maturarea și diferențierea celulelor T, precum și activitatea fagocitară a celulelor imune. Aportul oral de bLf crește numărul de limfocite T CD4 în țesuturile limfoide și duce la inducerea producției de IL-18 și la polarizarea limfocitelor în celule T helper de tip 1 (Th-1).
Acestea din urmă duc apoi la eliminarea virusului hepatitei C în timpul terapiei cu interferon, promovează fagocitoza Staphylococcus aureus și a anumitor ciuperci și măresc eficacitatea vaccinării BCG.
În plus, ingestia de Lf crește producția de splenocite, IFN (interferon)-γ și IL-12 ca răspuns la infecția cu virusul herpes.
